Iubeşte tradiţiile româneşti

Una ca Luna pictează flori de ie pe porţelan

By Designist / March 24, 2013

Nu e o informație chiar nou nouță, pentru că despre Anca Vintilă (devenită între timp Anca Dragu) akaUna ca Luna ți-am mai povestit într-un interviu pe larg aici, cu ocazia primei ediții a târgului nostru de design românesc – Made in RO. (Apropo, următoarea ediție va avea loc pe 25 și 26 mai, la Galeria Alchemia.) Între pozele care însoțeau prezentarea ei de atunci, a fost strecurată și una cu o cană pictată cu motive tradiționale bucovinene. Apoi am auzit ropote de apaluze. Un fel de a spune după numărul de like-uri înregistrate când am postat-o pe facebook.  Aceasta era fotografia. Acum îți prezentăm întreaga serie cu motive bucovinene by Una ca Luna. Această serie de căni a fost realizată la comandă pentru un cuplu tânăr, drept cadou de nuntă, iar brief-ul comanditarilor a fost clar: motive tradiționale din zona Bucovinei. Astfel, în mâinile Ancăi, albul porțelanul a devenit albul pânzei de ie. “Am început să pictez porțelan încă din 2007, însă ideea motivelor folclorice care să dea viață porțelanului a plecat de la o cană pe care am pictat-o în primăvara lui 2010, când am petrecut Paștele la casa bunicilor soțului meu, într-un sat din zona Făgărașului. Am fost cucerită de cămășile cu “brățări” late, terminate cu volan. Primele căni reprezentau aceste cămăși, apoi am adugat inspirația basmalei, a fotei, a tunicilor și, pe măsură ce colecția a evoluat, a evoluat și modul de decorare a cănilor mele”, ne spune Anca, care a dat marketing-ul si branding-ul pe crearea unui brand personal de obiecte din porțelan pictat, cu care a și participat la ultima ediție a târgului Ambiente de la Frankfurt. Roata a mers de fapt invers: colecția s-a format pe parcurs, datorită cererii mari și aprecierii acestor obiecte inedite la momentul respectiv. În ultimul timp, Una ca Luna a primit comenzi pentru aceste obiecte din alte țări, în general de la români cu dor de țară, care au început să promoveze obiectele românești în străinătate. La început sursa de inspirație au fost pozele realizate de Anca cu obiectele vestimentare din lăzile de zestre de la Făgăraș, apoi a vizitat Muzeul Țăranului Român, de data asta cu ochi de documentarist, ocazie cu care și-a făcut un stoc de cărți despre de motive tradiționale, pe care “le-a tocit” și din care încă se inspiră. “Eram puțin dezamăgită că nu există albume mai cuprinzătoare și am început să caut pe net. Acum nu mai este o problemă, aș putea spune că sunt multe surse, dar sunt atentă de unde mă inspir. Cu siguranță le știți și voi: pagina de facebook La Blouse Roumaine, blogul Semne cusute (n.r. un interviu cu autoarea lui – Ioana Corduneanu poți citi aici) și altele. Vreau să păstrez o sămânță din autenticitatea motivelor chiar dacă le reașez sau le alătur altor motive decorative”, adaugă Anca. Cănile sunt inspirate din motive bucovinene cusute pe bunde, pe altiță și pe covoare decorative.  Anca alocă multe ore desenului și studiului motivelor, apoi își schițează modul de decorare a obiectelor, totul în căutarea armoniei. “Îmi place să mă pierd între florile de ie… mă trezesc poate după 4-6 ore de lucru pentru un obiect, poate chiar mai mult. Se spune că într-un sat nu existau două cămăși la fel. Femeile se întreceau în cusături, folosind însă un set de motive comune, tipice pentru zona respectivă. La fel și cănile Una că Luna: ele nu sunt toate la fel, sunt unice ca luna de pe cer”, adaugă Anca. Subscriem și sperăm să îi putem admira noile colecții în curând (pregătește farfurii decorative, dar și alte obiecte – surpriză). Fotografii: prin Una ca Lu http://designist.ro/arte-etc/una-ca-luna-picteaza-flori-de-ie-pe-portelan/na

Când ţii la tradiţiile ţării tale...

"Pe firul motivelor tradiţionale, Ioana Corduneanu"

By Elis Popescu / March 26, 2013

Ce înseamnă motivele tradiționale românești? Știați că ele se citesc asemenea literelor unui alfabet, formează cuvinte, spun povești și că femeile care coseau ii, basmale sau ștergare coseau de fapt mesaje în pânză țesută în casă? Află întreaga poveste pe 27 aprilie (sâmbătă), în cadrul unui workshop cu Ioana Corduneanu, care inaugurează o întreagă serie de ateliere, created by Designist.ro. De ceva vreme se vorbește tot mai mult la noi despre redescoperirea și recuperarea acestor motive - povești uitate, într-o limbă cu care nu mai suntem familiari, pe care ar trebui să o deprindem. Dar e greu să-ți apropii ceva într-un limbaj care, deși al nostru, cu timpul ne-a devenit străin. Am realizat că pentru a putea vorbi despre motivele tradiționale trebuie să înțelegem povestea căreia îi aparțin, sensurile despre care ele ne vorbesc. Designist.ro te invită să participi la workshop-ul “Pe firul motivelor tradiționale”, susținut de arh. Ioana Corduneanu, o foarte bună cunoscătoare a acestui domeniu și autoarea blogului Semne Cusute, care, pentru prima dată în România, arhivează în format vectorial motivele tradiționale specifice zonelor țării noastre, după o muncă extraordinară de documentare. Poate că despre Ioana Corduneanu și blogul său ai aflat chiar de pe designist.ro, într-un interviu realizat cu ea acum ceva timp. Când și unde?Workshop-ul va avea loc sâmbătă, pe 27 aprilie, între orele 10.00 și 14.00, la The Hub (Str. Halelor nr. 5 – la Piața Unirii), cel mai frumos și creativ spațiu din București când vine vorba să te simți inspirat în timp ce lucrezi. Cum se va desfășura?Workshop-ul va cuprinde o parte de conferință, despre sensurile și contextul în care au apărut și erau folosite aceste semne. Vom învăța să descifrăm motive tradiționale autentice, folosite în diverse regiuni ale țării, să înțelegem ce ne transmit și să le respectăm sensul și valoarea culturală. Ioana Corduneanu ne va vorbi despre ritualurile, legendele și magia pe care o implicau pânza albă și motivele tradiționale cusute pe ea și despre reinvestirea motivelor tradiționale în design. La finalul acestei părți fiecare dintre noi va putea descifra mesajul de pe o ie, un covor sau un ștergar. Va urma partea practică: sub îndrumarea Ioanei, vom coase fiecare un ștergar, pe care vom așterne cu ac și ață motivele tradiționale românești deja învățate, traduse în dorințe. Așadar, dacă vrei să-ți coși dorința într-un ștergar, cu care să pleci apoi acasă și pe care să-l pui la loc de cinste, te așteptăm! Cât costă și cum te înscrii?Taxa de participare este de 250 lei/persoană, cu toate materialele necesare incluse. Înscrierile se fac la e-mail: workshop@designist.ro sau la nr. de tel.: 0752 397 033. Termenul limită pentru înscrieri: 21 aprilie 2013. Număr de locuri este limitat: maximum 15.

Dacă vrei să ajuți la redescoperirea motivelor tradiționale românești, salvează și urcă pe pagina ta de facebook acest cover! Mulțumim! 

Acest workshop este o inițiativă și un concept Designist.ro și inaugurează o serie de astfel de ateliere, marca Designist, pe zona industriilor creative (design de obiect, craft, design interior etc.), care vor avea loc în fiecare lună.

Vă așteptăm cu drag, cu povești, ritualuri, magie și design cookies!

Le mulțumim partenerilor media care susțin acest demers de redescoperire a motivelor tradiționale românești: Igloo, ELLE Decoration, ELLE, VIVA, Avantaje, Unica, Institute, The Magazine, Totul despre mame, Modernism, La Blouse Roumaine, Plăcerile lui Noe, Eroii României Chic, Antz.

http://designist.ro/news/pe-firul-motivelor-traditionale-un-workshop-cu-ioana-corduneanu/

Să ajutăm dacă ne stă în putere.

Fundaţia Umanitară Hand-Rom din Curtea de Argeş s-a dedicat acţiunilor de educare, tratare şi pregătire pre-profesională pentru mai mult de 100 de copii, din regiunea de Nord a judeţului Argeş. Prin Centrul de Zi Marina, centru pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale dar şi prin atelierul protejat Dizab-Rom, Hand-Rom schimbă în bine, zi de zi, destinele copiilor cu deficienţe din această parte a judeţului.

          Existenţa Fundaţiei este absolut necesară, centrul şi atelierul său fiind singurele opţiuni reale existente la această oră pentru publicul ţintă, statul lăsând în grija Fundaţiei educaţia copiilor cu deficienţe din zona menţionată.

Dezvoltarea şi menţinerea în parametrii optimi a unei astfel de fundaţii şi ducerea la bun sfârşit a misiunii sale reprezintă însă o adevărată încercare. Am fost nominalizaţi de Ministerul Muncii în manualul de bune practici ca promotor al economiei sociale şi vrem să dezvoltăm o intreprindere socială.

          Centrul de zi „MARINA” – un centru de suport educaţional pentru copiii cu dizabilităţi din Curtea de Arges şi comunele limitrofe, a fost înfiinţat în septembrie 2002 şi oferă servicii de educaţie specială şi incluzivă, abilitare – reabilitare, kinetoterapie şi ergoterapie, logopedie, psihodiagnoză, ludoterapie, consiliere individuală şi de grup.

          Atelierul Protejat Dizab-Rom oferă cursuri de pregătire pre-profesională în meseriile de lumânărar şi legător manual poligraf. Cursurile durează zece luni şi sunt susţinute de personalul specializat din cadrul atelierului.

          Îngrijim peste 100 de copii, tineri care odată ajunşi adulţi, vor avea atât educaţia cât şi pregătirea necesară pentru a putea lucra şi întreţine singuri, nemaifiind o povară pentru societatea românească, şi aşa chinuită de probleme economice şi sociale existente. 

http://atelierul.handrom.ro/

Dinu Lipatti, 96 de ani de la naştere

Cel care avea să devină cel mai iubit pianist al românilor, dar şi foarte apreciat în lume, s-a născut la 19 martie 1917, la Bucureşti. 

“Copilul cu ochi mari şi negri şi cu un aer angelic era plăpând; îi plăcea foarte mult lumina, avea o privire blândă şi impresionantă prin gravitatea ei. Mama lui povestea că până la trei ani nu a reuşit să îl facă să zâmbească.(...) Darurile muzicale înnăscute ale lui Dinu Lipatti s-au manifestat de timpuriu. La şase luni îl asculta deja cu mare atenţie pe tatăl său cântând la vioară. (...)> De asemenea, aştepta cu nerăbdare, arătând cu degetul spre fereastră, ora la care trecea prin faţa casei un bătrân ce cânta la flaşnetă valsuri la modă. Nu împlinise încă doi ani când a început să reproducă sunetele care-l impresionau: un clinchet de pahar, un claxon, sunetele unui instrument sau chiar mici melodii pe care mai târziu va încerca să le găsească cu un deget pe clapele pianului. (…) la trei ani încercase chiar să-şi construiască singur , întinzând sfori între bucăţi de lemn şi străduindu-se să le facă să vibreze.” (fragment din volumul “Dinu Lipatti”, de Grigore Bărăgăuanu şi Dragoş Tănăsescu, editura Muzicală, 2000)

Tatăl său dorea ca Dinu să înveţe vioara, iar el era pasionat de pian, aşa că a rugat-o pe mama sa, Anna, să-l înveţe. Dinu a fost botezat, la patru ani, chiar de George Enescu, iar micuţul i-a impresionat pe toţi interpretând un menuet de Mozart. În jurul vârstei de 6 ani va da primul său recital la Ateneul Român. La 11 ani, după ce terminase şcoala primară, va fi primit la Conservator, la clasa profesoarei Florica Musicescu.

Era un copil minune, care cânta după ureche, va deveni un adolescent-minune, organziat, un intepret genial al marilor compozitori.  Iată ce spune despre Dinu Lipatti, o altă mare pianistă română, Cella Delavrancea:” L-am auzit, pentru prima oară, la Ateneu, cântând Concerto-ul în mi bemol de Liszt. Să tot fi avut vreo cincisprezece ani. M-am dus să-l felicit. Eram cu ochii plini de lacrimi. Lângă el surâdea profesoara lui, Florica Musicescu. I-a spus:
A fost admirat interpretând Brahms,Chopin, Bach, Enescu, Liszt, Grieg, Mozart, Schubert şi aşa mai departe. Ultimul recital l-a dat la 16 septembrie 1950 , la Festivalul de Muzică de la Besancon. Avea să moară la 2 decembrie, la Geneva. 

A avut o prietenie fără egal cu un alt geniu român al pianului, româncă Clara Haskil. “Dragul de Lipatti , ieri seară i-a doborât încă o dată pe toţi pianiştii cu Mozart-ul său. Este un ales al zeilor, dar şi eu le mulţumesc că mi-au dat şi mie câte ceva...”. Se cunoscuseră în 1936, la Paris, în casa Prinţesei de Polignac, o mare admiratoare şi susţinătoare a celor doi. El avea numai 19 ani şi deja se vorbea despre măiestria sa, luase premii. Se împrietenesc, se întâlnesc des, vorbesc zilnic la telefon. La 19 octombrie 1938 Clara şi Dinu, la iniţiativa Prinţesei de Polignac, vor interpreta Concertul în Mi bemol la două piane de Mozart. În timp vor mai  cânta împreună. Prietenia lor va fi tot mai strânsă. El îi spunea Clarineta.  
“În cultura românească, Dinu Lipatti se plasează pe aceeaşi orbită cu cea a marilor personalităţi care au dus prestigiul ţării noastre peste hotare precum Enescu, Brâncuşi, Eliade... Pretutindeni, chiar în continentele unde nu a ajuns niciodată să concerteze, artistul român a fost considerat ca unul dintre ce mai reprezentativi pianişti ai secolului XX. După moartea sa, survenită chiar în momentul apariţiei , numele său, vehiculat de înregistrărire reimprimate în 33 de ture, n-a încetat să crească - fapt rar întâlnit la alţi mari interpreţi ai epocii.”(“Dinu Lipatti”, de Grigore Bărăgăuanu şi Dragoş Tănăsescu, Editura Muzicală, 2000)

În România, în satul Ciolceşti, comuna Leordeni, Argeş, se află casa memorială “Dinu Lipatti”. “Muzeul prezintă numeroase obiecte ce au aparţinut lui Dinu Lipatti (pianul Bechstein, diplome, partituri) şi fratelui său, diplomatul şi omul de cultură Valentin Lipatti, familiei, cunoştinţelor din ţară şi străinătate, fotografii de familie: Dinu Lipatti la diferite vârste, alături de profesorii săi (George Enescu, Florica Muzicescu, Mihail Jora). Multe dintre fotografii sunt executate de Dinu Lipatti, deoarece acesta era un pasionat şi talentat fotograf.”, conform CIMEC.

Articol apărut în Jurnalul Naţional-Secţia Cultură-ediţia Online
http://jurnalul.ro/cultura/muzica/dinu-lipatti-96-de-ani-de-la-nastere-639526.html
Autor articol: Carmen Anghel

Cultura maramureşeană în vizită la la Muzeul Satului

Nu poţi grăbi Maramureşul

“Că nimica noi n-am hi/ Dac-aici nu ne-aţi pohti”. Sunt două versuri dintr-un cântec interpretat de copiii din Săpânţa, prezenţi astăzi la Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti pentru a lansa, alături de Peter Hurley, irlandezul îndrăgostit pe viaţă de satul românesc, ediţia 2013 a Festivalului Intercultural de Tradiţie Maramureşeană - Drumul Lung spre Cimitirul Vesel.  Două versuri-esenţă a ceea ce încearcă să transmită: nu uitaţi tradiţiile, nu vă uitaţi rădăcinile, nu fugiţi de voi înşivă. Dacă voi nu veţi mai iubi portul, graiul, cântecul strămoşeşti, ele nu vor mai exista. Nu vor mai fi nimic. Iar identitatea noastră naţională va dispărea odată cu ele.

Proiectul Drumul Lung spre Cimitirul Vesel - Festivalul Intercultural de Tradiţie Maramureşeană va reuni la Săpânţa muzicieni români şi irlandezi, meşteri populari, pentru a sărbători valorile satului marmaureşean şi pentru a atrage turişti în zonă. La 15 august, de ziua Sfintei Maria, va fi vârful manifestării: cu cântec, cu muzică, cu  “bucate tradiţionale făcute de noi!” insistă doamna Irina Pop, din Săpânţa. “Vor fi multe activitaţi, vom încerca să fie totul cât mai natural. Fără să fii deranjat de vreo staţie de amplificare, jocuri, cântece, spune Peter Hurley. Eu nu zic să ne întoarcem în timp, acum două mii de ani, dar e necesar să conştientizăm că trebuie să păstrăm ceea ce avem. Tradiţia. Ieri, când s-a sărbătorit Ziua Irlandei, am văzut o cruce celtică, din piatră, lângă una de lemn din Săpânţa. Şi mi-am pus întrebarea: Am avut?! Maramureşul este o comoară pe care o descoperi în timp. Nu-l vizitaţi pe fugă, daţi-i timp să vi se dezvăluie!Noi tragem un semnal de alarmă pentru toate satele româneşti, nu numai pentru Maramureş.”

Suntem ţărani, spun cei din Săpânţa, dar ne doare lipsa aceasta de cultură, ignorarea tradiţiilor, dispariţia valorilor. “Noi merem înainte, dar nu ştim unde om ajunge!”. 

Articol apărut în Jurnalul Naţional-secţia Cultură, ediţia Online

http://jurnalul.ro/cultura/muzica/nu-poti-grabi-maramuresul-639445.html

Autor articol: Carmen Anghel