vineri, 18 iunie 2010
Inger pentru schimb / Angel for change
http://amanda-lotshappening.blogspot.com/2010/06/christmas-in-julywell-sort-of.html
Zilele acestea...zic zi, dar era mai mult dupa 10 noaptea, am mai facut o papusica, mai mult ca sa ma relaxez. Am intrat in contact cu oameni carora le place arta si frumosul in general. Oameni care pun pret nu pe cat de bine sau nu arata un produs ci pe cat de bine te distrezi facandu-l. Si, mai ales, ca il arati si prietenilor. Asa am aflat de un blog (sunt multe astfel, dar nu cred ca ma tin nervi si nici nu am timp pentru asta) unde se face un fel de concurs. Challenge ii zice. Si este aici : http://amanda-lotshappening.blogspot.com/2010/06/christmas-in-julywell-sort-of.html
O doamna a zis ca ar fi bine sa pregatesti inca de pe acum decoratiuni pentru Craciun sau Anul Nou. Si pana la urma, de ce nu?!! In fond, nu ne tine nimic si nici nu ne obliga cineva sa facem decoratiuni pentru anotimpul acesta doar in decembrie. Am acceptat propunerea unei amice de a participa si eu la acest concurs. Aici este ce am facut rapid, la ceas tarziu in noapte, dupa cum spuneam. Ca e urat, ca e frumos...mie imi place. In fond, nu produc pentru firme de renume ci doar pentru mine si ai mei.
Iaca ingerul meu. Corpul este realizat din panza, rochita din satin creponat si fundite de satin, parul din lana, aripi din fulgi (nu stiu ce tip de fulgi sunt...adica de la ce) si este pictat de mana....in mai multe etape...sau sa zic zile? Cand am avut si eu timp, d'aia.
These days ... I say day, but was more after 10 at night, I made a dolly, so I relax more. I came into contact with people who like art and beauty in general. People who put no price on how good or not the product looks as good fun making it. And especially if you show to the friends. So I found a blog (there are many such, but I do not think my nerves and I did not keep time for this) which is a kind of contest. Challenge them say. And it is here: http://amanda-lotshappening.blogspot.com/2010/06/christmas-in-julywell-sort-of.html
A lady said she would still be better to prepare now for Christmas or New Year decorations. And eventually, why not! In fact, we do not keep anything, nor do we compel someone decorations for this season only in December. I accepted the proposal of a buddy and I to participate in this contest. Here is what we've done quickly, to watch late at night, as I said. Ugly or not... I like. In fact, i'm not producing for well known companies but for me and my family.
Here is my angel. The body is made of canvas, satin dress dusk and satin ribbons, wool hair, wings flakes (do not know what kind of flakes are ... that is what) and is painted by hand in more .... stage ... or better say in days? When I had my time, so.
miercuri, 16 iunie 2010
Andu azi găteşte budincă de orez cu mere parfumate
Am ieşit dis-de-dimineaţă cu mami la plimbare, ca nu cumva razele Soarelui să devină puternice şi să mă bronzez prea tare. M-am dat în leagăn, am stat pe bancă în parc şi am ascultat păsărelele cum ciripeau voioase. M-am plimbat cu picioruşele goale prin iarbă şi am mângâiat floricelele, căci îmi sunt foarte dragi. Pe drum mă gândeam că aş avea poftă de ceva, dar nu îmi dădeam seama de ce anume. M-am gândit şi m-am tot gândit ce aş mai putea prepara.
O supică? Am făcut data trecută. O tocăniţă de pui? Nu... parcă totuşi aş mânca ceva dulce. Buni parcă mi-a citit gândurile. Când am ajuns acasă, încă de la uşă m-a întâmpinat un parfum de vanilie şi scorţişoară. Mere coapte şi orez cu lapte. Foarte bune pentru mine, dar parcă totuşi prea comune. Aşa că i-am propus ceva bunicii. Să preparăm un dulce nou, punând totul în castron, mai adăugând şi-un ou. Buni m-a ajutat cu drag. A uns tava cu unt, a turnat amestecul şi a nivelat frumos, să nu rămână nici un deluşor.
Şi stam şi stam, păzeam cuptorul pe rând. Din când în când ne învăluia un miros de-ţi venea să plângi. De ce? De bucurie şi de poftă, de ce altfel? Şi buni a încercat dacă este gata budinca, a scos-o pe un tocător şi a lăsat-o să se răcească puţin. Apoi ne-a pus la toţi în farfurii, presărând şi puţină scorţişoară. Îmi place buni a mea, că mă ascultă mereu şi facem numai lucruri gustoase împreună.
Ingrediente: 200 g orez, 500 ml apă, 500 ml lapte dulce, 100 g zahăr brun, o lingură cu miere, 100 g unt, o linguriţă cu pudră de scorţişoară, două ouă, 100 g miez de nucă, un vârf de linguriţă cu sare, două pliculeţe zahăr vanilinat, baton de vanilie.
Preparare: Merele se spală, se scurg de apă şi se înfăşoară fiecare în hârtie de copt prăjituri. Se introduc în cuptorul încins şi se coc la foc mediu circa 20 de minute. Într-o oală se fierbe orezul pe jumătate în apă apoi se adaugă şi laptele dulce fierbinte. Se presară sarea şi puţină scorţişoară, zahărul tos şi se lasă să fiarbă. Când orezul s-a înmuiat se ia de pe foc şi se lasă să se răcească. Într-un bol se pun orezul rece şi ouăle şi se amestecă. Se unge o formă cu unt, se toarnă o parte din orez, se pun la mijloc merele coapte pasate amestecate cu restul de scorţişoară, mierea şi zahărul vanilinat şi deasupra restul de orez. Se nivelează cu o lingură, se pun din loc în loc bucăţele de unt, se introduce tava în cuptorul încins şi se coace la foc potrivit 25-30 de minute sau până când devine aurie la suprafaţă.
Bunica ne dă un sfat: ca să fie mai parfumată budinca, putem înlocui zahărul vanilinat cu un baton de vanilie pe care îl crestăm pe mijloc şi-l punem la fiert în lapte cu tot cu seminţe.
Articol publicat in Jurnalul National: http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/andu-azi-gateste-budinca-de-orez-cu-mere-parfumate-546477.html
Autor: Andu/ Bebe Chef
Foto: Victor Stroe/Jurnalul Foto
duminică, 13 iunie 2010
Cantece romanesti
Din cand in cand mai simtim nevoia si sa radem. Cu sau fara motiv, dupa cum ne duce capul si nervii pe fiecare.
Rasfoind paginile unei carti de bucate, am gasit un cantecel ce face referire la o mancare. E un cantecel haios, ale caror versuri iti mai descretesc fruntea macar putin.
" Marita-m-as, da nu vreu
Ca feciorii nu ma ieu
Ca-s urata si zbarcita
Nu pot manca nici placinta
Ca mi-i gura folfaeala
Nu pot manca nici scofala."
Ii canta P. Ursul din Candreni, la inceput de secol, parintelui S. Fl. Marian, care simte nevoia, inca de pe atunci, sa precizeze, in studiul "Nunta la romani": scofala e un fel de mancare.
(Radu Anton Roman)
Curand voi scrie si cum se prepara aceasta scofala.
Rasfoind paginile unei carti de bucate, am gasit un cantecel ce face referire la o mancare. E un cantecel haios, ale caror versuri iti mai descretesc fruntea macar putin.
" Marita-m-as, da nu vreu
Ca feciorii nu ma ieu
Ca-s urata si zbarcita
Nu pot manca nici placinta
Ca mi-i gura folfaeala
Nu pot manca nici scofala."
Ii canta P. Ursul din Candreni, la inceput de secol, parintelui S. Fl. Marian, care simte nevoia, inca de pe atunci, sa precizeze, in studiul "Nunta la romani": scofala e un fel de mancare.
(Radu Anton Roman)
Curand voi scrie si cum se prepara aceasta scofala.
vineri, 11 iunie 2010
Elena Gheorghe&Gica Coada - Ina ina gione
Din cand in cand simt nevoia sa ma ascult si astfel de cantece. Poate la fel simtiti si voi.
Pindu - Una, doau, trei
Hrista Lupci & Iholu - Geamparalu (Ah moi lilici di tru mai)
Ovidiu Lipan Tzandarica & Stelu Enache - Natalis
Ovidiu Lipan Tandarica & Stelu Enache-Armana mea
Trandafirlu
sâmbătă, 5 iunie 2010
Cu Andu in bucatarie
Tiptil-tiptil am apărut în lumea asta minunată. Era frumos afară şi lumea a fost foarte fericită când m-a văzut. M-au strigat, de la început: Andu. Şi aşa mi-a rămas numele.
De atunci a trecut mult, mult timp şi eu m-am facut mare. Am învăţat să merg în picioare, să cânt, să mănânc cu linguriţa şi să beau apă din cană singurel. Mami mă lasă să fac ce vreau eu, dar mă supraveghează împreună cu bunica, nu cumva să fac vreo năzbâtie. Bine... eu fac tot timpul boroboaţe, dar cine stă să le numere?! Astăzi de exemplu, eram singur acasă cu bunica. Mami plecase de mult la serviciu. Şi bunica pusese oala pe foc să facă o supică din aceea cu găluşcuţe care, fie vorba între noi, îmi place la nebunie... alături de pilaful cu pui, bineînţeles.
M-a lăsat pe mine să amestec în castronelul în care se aflau grişul alb şi ouăle, al căror gălbenuş semăna cu puful unui pui de găinuşă, apoi ea a pus cu o lingură compoziţie în supă, aşteptând să se umfle găluşcuţele. Eu, plictisit de jucării şi neavând ce face, am început să-i scot toate castroanele din dulapul cu vase şi să le înşir pe gresia din bucătărie. Buni n-a văzut ce făceam şi, mergând spre chiuvetă să spele polonicul de supă, a călcat în toate şi le-a împrăştiat prin toată bucătăria. Eu râdeam ascuns într-un colţ după masă, nu cumva să descopere cine le-a întins pe acolo.
Cât timp ea le strângea, am luat de pe tocător legătura de mărar şi pe cea de pătrunjel şi am început să fug cu ele prin bucătărie. Ce mai alerga bunica după mine, dar nici chip să mă prindă, căci sunt iute de picior, ca într-o poveste pe care mi-a citit-o mami. Până la urmă, buni m-a lăsat să toc eu verdeaţa. Ce spun eu să toc? Am început să jumulesc fără milă din mărar şi pătrunjel, dar de data aceasta le-am pus în castronel şi nu le-am mai aruncat în coşul de gunoi, ca data trecută. Fericită că a reuşit să salveze tot, a presărat verdeaţa peste supa din oală, promiţându-mi că data viitoare tot pe mine mă lasă să toc verdeaţa. De-acum, eu sunt şeful. Bebe şef.
Supă cu găluşcuţe
Iată cum face buni supa cu găluşcuţe care îmi place aşa de mult:
● Ingrediente: un pui mic, un morcov, o ceapă, un ardei gras, o ţelină mică, o rădăcină de pătrunjel, două ouă, 6 linguri cu giş, sare, piper, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel, două linguri cu ulei de floarea soarelui.
● Preparare: întâi curăţăm morcovii, rădăcina de pătrunjel, ceapa şi ţelina, le spălăm bine de tot; apoi cu ajutorul lui buni, le tăiem în bucăţele mici sau le dăm prin răzătoare. Curăţăm şi ardeiul de seminţe, îl spălăm şi îl tăiem fâşii subţiri subţiri, precum fideaua pentru lăptic. Încingem uleiul într-o crăticioară, punem legumele şi le călim cât să devină sticloase (sau le punem în supă crude, fiind mai sănătoase aşa). Adică, cum zice buni, să vedem prin ceapă pe vecina de la trei din blocul vecin. În oala în care carnea de pui fierbe deja de un sfert de ceas, adăugăm legumele călite şi presărăm sare şi piper după gust, încercând să nu strănutăm prea tare de la el, cum păţesc eu de fiecare dată. Şi buni lasă supa să fiarbă cam jumătate de ceas, apoi pune cu o lingură în oală din compoziţia de găluşcuţe şi lasă să fiarbă încă zece minute la foc domol. Când este gata supica, presară verdeaţa de care vă ziceam mai devreme că a fost salvată şi pune la răcit în castronele.
Buni ne dă tuturor un sfat: ca să iasă mai pufoase găluşcuţele, când fierb în supă se stropesc din când în când cu apă rece.
De atunci a trecut mult, mult timp şi eu m-am facut mare. Am învăţat să merg în picioare, să cânt, să mănânc cu linguriţa şi să beau apă din cană singurel. Mami mă lasă să fac ce vreau eu, dar mă supraveghează împreună cu bunica, nu cumva să fac vreo năzbâtie. Bine... eu fac tot timpul boroboaţe, dar cine stă să le numere?! Astăzi de exemplu, eram singur acasă cu bunica. Mami plecase de mult la serviciu. Şi bunica pusese oala pe foc să facă o supică din aceea cu găluşcuţe care, fie vorba între noi, îmi place la nebunie... alături de pilaful cu pui, bineînţeles.
M-a lăsat pe mine să amestec în castronelul în care se aflau grişul alb şi ouăle, al căror gălbenuş semăna cu puful unui pui de găinuşă, apoi ea a pus cu o lingură compoziţie în supă, aşteptând să se umfle găluşcuţele. Eu, plictisit de jucării şi neavând ce face, am început să-i scot toate castroanele din dulapul cu vase şi să le înşir pe gresia din bucătărie. Buni n-a văzut ce făceam şi, mergând spre chiuvetă să spele polonicul de supă, a călcat în toate şi le-a împrăştiat prin toată bucătăria. Eu râdeam ascuns într-un colţ după masă, nu cumva să descopere cine le-a întins pe acolo.
Cât timp ea le strângea, am luat de pe tocător legătura de mărar şi pe cea de pătrunjel şi am început să fug cu ele prin bucătărie. Ce mai alerga bunica după mine, dar nici chip să mă prindă, căci sunt iute de picior, ca într-o poveste pe care mi-a citit-o mami. Până la urmă, buni m-a lăsat să toc eu verdeaţa. Ce spun eu să toc? Am început să jumulesc fără milă din mărar şi pătrunjel, dar de data aceasta le-am pus în castronel şi nu le-am mai aruncat în coşul de gunoi, ca data trecută. Fericită că a reuşit să salveze tot, a presărat verdeaţa peste supa din oală, promiţându-mi că data viitoare tot pe mine mă lasă să toc verdeaţa. De-acum, eu sunt şeful. Bebe şef.
Supă cu găluşcuţeIată cum face buni supa cu găluşcuţe care îmi place aşa de mult:
● Ingrediente: un pui mic, un morcov, o ceapă, un ardei gras, o ţelină mică, o rădăcină de pătrunjel, două ouă, 6 linguri cu giş, sare, piper, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel, două linguri cu ulei de floarea soarelui.
● Preparare: întâi curăţăm morcovii, rădăcina de pătrunjel, ceapa şi ţelina, le spălăm bine de tot; apoi cu ajutorul lui buni, le tăiem în bucăţele mici sau le dăm prin răzătoare. Curăţăm şi ardeiul de seminţe, îl spălăm şi îl tăiem fâşii subţiri subţiri, precum fideaua pentru lăptic. Încingem uleiul într-o crăticioară, punem legumele şi le călim cât să devină sticloase (sau le punem în supă crude, fiind mai sănătoase aşa). Adică, cum zice buni, să vedem prin ceapă pe vecina de la trei din blocul vecin. În oala în care carnea de pui fierbe deja de un sfert de ceas, adăugăm legumele călite şi presărăm sare şi piper după gust, încercând să nu strănutăm prea tare de la el, cum păţesc eu de fiecare dată. Şi buni lasă supa să fiarbă cam jumătate de ceas, apoi pune cu o lingură în oală din compoziţia de găluşcuţe şi lasă să fiarbă încă zece minute la foc domol. Când este gata supica, presară verdeaţa de care vă ziceam mai devreme că a fost salvată şi pune la răcit în castronele.
Buni ne dă tuturor un sfat: ca să iasă mai pufoase găluşcuţele, când fierb în supă se stropesc din când în când cu apă rece.
Publicat in Jurnalul National
http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/cu-andu-in-bucatarie-545745.html
Autor: Alina-Ramona Anghel
Foto: Jurnalul foto
Abonați-vă la:
Postări (Atom)