joi, 29 iulie 2010

Biertan, locul plin de istorie/Biertan, the place full of history




















Printre primele localităţi germane din Ardeal atestate do­cumentar se regăseşte şi Biertanul, fiind recunoscut ca şi cetate în 1397. De asemenea, oraşul a fost şi un important centru istoric şi religios, fiind sediul episcopatului săsesc timp de 300 de ani, între 1572-1867.

An de an, totul a început să decadă, o dată cu plecarea forţată sau nu a saşilor din zonă. Rămânând doar saşii în vârstă, care nu voiau sau nu puteau să plece din România, construcţiile au început să fie afectate de vitregiile timpului, unele dintre ele nemaifiind protejate de mâna omului. Astfel, ceea ce acum câteva sute de ani reprezenta o mândrie pentru Transilvania acum a ajuns să fie de nerecunoscut.


TURDA FEST
Pentru a reda strălucirea de altădată a acestei zone, acum ajunsă în declin, dar şi a altora asemănătoare, a început să se organizeze Festivalul Turda Fest începând din anul 2005. Festivalul încurajează şi promovează dezvoltarea agricolă ecologică durabilă, peisajele rurale şi atracţiile tu­ristice din Transilvania.

Pentru că au trecut cinci ani de la prima desfăşurare şi impactul a fost puternic, Turda Fest a devenit Transilvania Fest (care se va desfăşura anul acesta în perioada 30 iulie-1 august), extin­zându-şi astfel activităţile în nume­roase zone şi co­mu­nităţi din Tran­silvania. Aflat sub înaltul patro­naj al ASR Prin­cipesa Marga­reta a României şi a patronajului inter­naţional al ASR Prinţul Charles de Wales, Tur­da Fest vrea să devină, cu ajutorul acestora, dar şi al par­tenerilor, un pu­ternic mijloc de infor­mare şi ajutorare a lo­cali­tăţilor şi locu­itori­lor din zonă, prin promovarea agriculturii, a produselor tradiţio­nale, a tradiţiilor lo­­cale, dar mai ales a agroturismului.

Recent, am vi­zitat şi noi locali­tăţile Biertan, Richiş şi Copşa Mare. Am cunoscut oamenii locului, am gustat produse locale tradiţionale ecologice, am vizitat bisericile ortodoxe şi evanghelice, am luat contact cu unii dintre meşteşugarii şi producătorii zonei. De asemenea, am descoperit că tradiţiile nu sunt moarte în Biertan sau în satele din jur, trebuie doar să le promovăm, să le "înviorăm" puţin. Şi putem face asta invitându-vă la festival, arătându-vă că avem cu ce să ne mândrim şi să arătăm şi altora acest lucru.


5805-125719-untitled1.jpgVeţi putea gusta bucate tradiţionale foarte gustoase, un mic exemplu fiind "Supa verde de sparanghel", preparată în bucătăria olandezei Tony Timermann, care locuieşte în România de 20 de ani.

Astfel, pentru prepararea supei avem nevoie de 800 g sparanghel verde, 3 cepe, 3 linguri de unt, 3 linguri de muştar, 3 ouă, un litru supă de pui, piper.
Se curăţă sparanghelul şi se taie bucăţi, se curăţă ceapa şi se toacă mărunt. După ce s-a încins untul se pune ceapa şi se căleşte până se înmoaie. Se adaugă sparanghelul, muştarul şi supa, se dau într-un clocot şi se fierb cinci minute. Se scoate sparanghelul din supă, se pasează ce-a rămas în oală, se adaugă sparanghelul şi se aduce la punctul de fierbere. Se pune în castroane, se decorează cu felii de ou fiert şi cu piper.
Nu ne rămâne de spus decât poftă bună! şi drum bun spre Biertan.

Articol publicat in Jurnalul de Bucatarie/ Jurnalul National

http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-geografii-culinare/biertan-locul-plin-de-istorie-548811.html

Autor articol si poze articol: Alina-Ramona Anghel

Bartending-ul la rang de artă/Bartending like art























































Dacă ar fi să ne luăm după definiţii, bartenderul (numit şi barkeeper sau barman) este o persoană care serveşte aperitive alcoolice sau nonalcoolice în baruri, puburi, taverne sau alte locaţii de acest gen. De asemenea, un barman are obligaţia de a şti să prepare sute de combinaţii de cocteiluri. Până aici, nimic ieşit din comun. În anul 1800 însă, a apărut Jerry "The professor" Thomas, primul barman care a preparat un cocteil original, simplu, dar de mare efect. Numit Blue Blazer, cocteilul era preparat din apă şi wiskey, fierte separat, apoi puse laolaltă, moment în care alcoolul scotea o flacără albastră, de unde îi vine şi numele. A trecut mult timp până să apară o şcoală pentru barmani, unde să-i înveţe să se "joace" cu sticlele de alcoool, preparând cocteilurile în acelaşi timp.

Înfiinţată în 1994 de barmanul Scott Young din Vancouver, şcoala a fost punctul de pornire către ceea ce astăzi a fost adus la rangul de sport sau artă, şi anume Flairtending. Prima competiţie a fost organizată în Marina del Rey, în California, în anul 1985, iar pe plan internaţional în anul 1998, la "Quest for the Best Bartenders in the world". De atunci succesul i-a purtat pe câştigători în toate colţurile lumii, ei înfiinţând o companie internaţională non-profit, cu sedii în peste 50 de ţări.

Într-o competiţie de Flairtending sunt folosite diferite stiluri şi sunt punctate disciplina barmanului, acurateţea, viteza şi îndemânarea cu care acesta foloseşte sticlele cu alcool şi prepară cocteiluri. De asemenea, foarte important pentru juriu este şi imaginaţia barmanului, capacitatea acestuia de a inventa reţete noi de cocteiluri, de a contribui la distracţia consumatorilor, oferindu-le show-uri de excepţie.

Competiţie cu recunoaştere internaţională
În fiecare an, în jurul lumii se desfăşoară sute de concursuri de Flairtending, multe dintre ele locale, nefiind intens mediatizate. Ţara noastră este printre ţările membre ale World Flair Association şi anul acesta a fost gazda evenimentului MBA Flair, competiţie cu tradiţie pentru barmanii din România şi din lume. Ajuns la a opta ediţie, concursul a avut loc în clubul Office Temporary Lounge din Mamaia, făcând parte din World Flair Association Grand Slam Tour. Este singurul concurs cu recunoaştere internaţională, strângând de-a lungul anilor participanţi de top din întreaga lume şi din România. Pentru a fi introduşi în temă, jurnaliştii, dar şi curioşii au participat la seminarul Finlandia Vodka. Costin Gache, unul dintre cei mai apreciaţi barmani din România, a prezentat tradiţia şi procesul de producţie al acestei băuturi, în timp ce Tom Dyer, unul din participanţii la concurs, şi-a arătat îndemânarea prin demonstraţii de flairtending. La eveniment au participat personalităţi locale, printre care şi primarul Constanţei, Radu Mazăre, cunoscători ai flairtending-ului, turişti şi localnici care luau parte pentru prima dată la un eveniment de acest gen.

Pentru a face spectacol, dar şi pentru a câştiga marele premiu de 2.500 de euro, au venit barmani din toate colţurile lumii, campioni mondiali şi vicecampioni, dar şi mulţi care participau pentru prima dată. Rând pe rând, concurenţii au arătat publicului că au clasă, stil, imaginaţie şi sunt dedicaţi sută la sută acestui "sport". A fost greu pentru cei cinci membri ai juriului să decidă care dintre participanţi întruneşte toate calităţile pentru a fi ales "regele serii" şi câştigătorul marelui premiu.

Show-uri incendiare şi branduri de renume
Au fost preparate cocteiluri din votcă cu adaosuri de lichioruri, sucuri de fructe, mentă sau busuioc proaspete, gheaţă sfărâmată şi felii de fructe. La finalul competiţiei, câştigător a fost ales britanicul Tom Dyer, campion mondial şi având la activ peste 50 de campionate câştigate la nivel global. Locul doi a fost adjudecat de polonezul Marek Posluszny, care a câştigat un loc gratuit la ediţia de anul viitor şi un premiu în valoare de 1.500 de euro. Românul Valentin Luca a ocupat poziţia a treia în concurs, fiind aplaudat timp îndelungat. A oferit un spectacol de excepţie celor prezenţi şi a plecat spre casă, nu înainte de a-şi ridica premiul în valoare de 1.250 de euro şi, la fel de important, titlul de cel mai bun barman român. Afterparty-ul care a urmat a oferit invitaţilor un nou prilej de a aplauda show-ul incendiar oferit de marele câştigător Tom Dyer şi ocupantul locului cinci, Alex Searle din Marea Britanie. Aceştia le-au demonstrat încă o dată celor prezenţi îndemânarea lor în realizarea trick-urilor de flair, pe ritmurile muzicii lui Dj Pascal.

Organizat ca în fiecare an de BarAcademy-The Art of Bartending, prima academie de barmani din România, evenimentul s-a bucurat de participarea unor sponsori renumiţe pe piaţa internaţională a băuturilor alcoolice şi cele mai apreciate branduri din România, Finlandia Vodka şi Baccardi.

Articol publicat in Jurnalul National/Online

http://www.jurnalul.ro/stire-profesionistii/bartending-ul-la-rang-de-arta-550561.html

Autor articol si poze articol: Alina-Ramona Anghel

Viaţa între icoane şi stupi de albine/Life between icons and bee hives































Am primit nu demult o invitaţie să vizităm Biertanul şi localităţile învecinate şi nu am putut refuza. Locuri pline de culoare, de linişte, de oameni primitori care îţi oferă din puţinul lor fără să ceară nimic în schimb. Locuri ce te îmbie la plimbare, îţi "aranjează" o întâlnire cu istoria religioasă, prin bisericile fortificate din Richiş şi Biertan. Acestea şi multe altele veţi găsi atunci când veţi fi oaspeţi ai Festivalului Transilvania Fest din 30 iulie-1 august 2010, ce va fi ţinut în Biertan.

Se spune că meseria de preot nu ţi-o alegi, ci ea te alege pe tine. Dumnezeu te alege din momentul în care iei fiinţă şi "eşti al Lui" până la sfârşitul vieţii. Şi nu a greşit nicioda­tă în alegerile Lui. Un om care a ştiut din prima clipă că a fost ales şi că vrea să facă parte din "marea familie" a lui Dumnezeu este şi părintele Bica din Copşa Mare.

Uşor rezervat şi roşu în obraji, poate de emoţie că primeşte pentru prima dată ziarişti în casa lui, părintele începe să ne povestească despre preoţie, dar şi despre viaţa şi pasiunile sale: pictatul icoanelor şi stupăritul. Este preot în Biertan de patru ani şi a început să picteze în 2003, când era profesor în Sibiu. A început cu tehnica picturii în ulei şi cu ea continuă. Chiar dacă durează mult să se usuce, culorile sunt mai trainice decât la alte tehnici. Suportă criticile cu capul sus şi pictează în continuare. Nu mai ţine minte câte icoane a pictat, căci o parte sunt date prietenilor, iar altele sunt în biserica din Copşa Mare, care era sărăcită de orice obiect de cult şi mai ales de icoane. Sticla pentru icoane o cumpără de la Sibiu, iar ramele de lemn şi le face singur, aşa cum face şi cruci sau obiecte de mobilier, căci provine dintr-un neam de dulgheri. Pictează icoane tradiţionale, mare parte tragice care, recunoaşte părintele, nu se prea vând la târguri. Are o mare dorinţă: să deschidă în sat un muzeu în care să expună obiecte de cult şi cărţi religioase din secolul al XX-lea, pe care le-a descoperit în biserica din sat.


DESPRE STUPĂRIT
O altă pasiune este crescutul albinelor. Are circa 30 de familii pe care le creşte de doi ani, nu doar pentru miere, ci şi pentru veninul lor, aşa cum spune părintele. Căci veninul de albină este anticancerigen, te ajută la reumatism şi alte boli. Se mândreşte că produsele pe care le obţine de la albine sunt sută la sută naturale şi îi sunt de mare folos. Mierea, fagurii, propolisul, ceara, dar şi alte produse apicole vor fi prezente la Festivalul Transilvania Fest din Biertan, alături de alte produse ale localnicilor.


CIORBĂ TRANSILVĂNEANĂ

5842-127904-untitled2.jpgÎn Munţii Apuseni, vara e răcoroasă, n-ajută nicicum la "grădinit". Două foi de varză, o gulie infirmă sunt tot ce obţine moaţa din pământul roşu şi subţire, abia acoperind stânca rece. Aşa că mai ajută ciorba cu o mână de turnăţei.
● Ingrediente: 500 g carne afumată, 100 g slănină afumată, 1 ceapă, 500 g frunze de gulii şi varză, 2 linguri de untură porc, sare, piper, 2 linguri de făină, 1 legătură de mărar, 250 ml lapte acru, usturoi, după gust
● Turnăţei: 4 ouă, 4 linguri de făină, ceva sare.
Se bat ouăle cu făina până iese o pastă, se sărează, se vor turna, când le vine vremea, încet, strop cu strop (prin sită e cel mai simplu), în oala cu ciorbă clocotită Carnea şi slănina se pun la fiert în 2 litri apă; se spumuieşte zeama, se lasă să fiarbă 1 oră Se spală bine frunzele, se opăresc şi se taie tăieţei Se toacă ceapa. În 1 lingură de untură încinsă se prăjesc ceapa şi frunzele. În a 2-a lingură de untură se prăjeşte făina, care se stinge cu zeama din fiertură. Se toarnă rântaşul peste ceapă şi frunze şi rezultatul peste ciorba clocotind, să se înţeleagă. Se picură turnăţeii. Se toacă mărarul şi usturoiul, se freacă cu sare şi lapte acru şi se adaugă ciorbei, care acum e bună de mâncat.
Reţetă din "Poveştile bucătăriei româneşti", volumul III

Articol publicat in Jurnalul de Bucatarie/ Jurnalul National

http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-popasuri-monahale/viata-intre-icoane-si-stupi-de-albine-550601.html

Autor articol si poze articol: Alina-Ramona Anghel
Poza reteta: Victor Stroe/Jurnal National
Design: Andreea Aron/Jurnalul National




E festival la Biertan!/It's festival at Biertan















Lansat în 2005 ca un festival al satului şi obiceiurilor tradiţionale, Turda Fest devine câţiva ani mai târziu Transilvania Fest. Anul acesta se împlinesc cinci ani de când fondatorii şi membrii diferitelor asociaţii care sprijină acest festival şi-au unit puterile pentru a face cunoscut în ţară, dar şi peste hotare spiritul locuitorilor Transilvaniei.

Ediţia din acest an va avea loc în localitatea Biertan, aflată la circa 80 de kilometri de Sibiu şi 20 de kilometri de Sighişoara. Organizat de Centrul Raţiu pentru Democraţie şi aflat sub patronajul Alteţei Regale Principesa Margareta şi Alteţa Regală Prinţul Charles de Wales, evenimentul doreşte să promoveze zona Biertan şi localităţile învecinate, zonă plină de tradiţii, dar prea puţin promovată.

Vizitatorii vor avea parte de târguri meşteşugăreşti şi culinare, expoziţii de animale, demonstraţii gastronomice oferite de bucătari englezi, dar şi români.

Vor fi prezenţi producători locali cu preparate tradiţionale rea­lizate în regim ecologic şi, ca în fiecare an, organizatorii vor încerca să asigure participanţilor voia bună, organizând spectacole de muzică şi dans popular în aer liber.

Dar până atunci am fost invitaţi la Biertan să vizităm locurile şi să învăţăm puţină istorie. Am făcut cunoştinţă cu Cristian Sencovici şi Christa Richter, el român, ea săsoaică, un cuplu care ne-a ajutat să înţelegem istoria saşilor, a locului în care ne aflam, dar şi câte ceva despre gastronomia locală. De altfel, am fost invitaţi la o pensiune unde am degustat o reţetă de şniţel de vită cu ceapă, pregătit sub atenta supraveghere a Christei.

Reţeta nu este mare filozofie, dar trebuie să nu te iei cu treaba. Avem nevoie de carne de vită sau de porc, sare, piper, puţin oţet şi frunză de dafin. Se marinează carnea tăiată felii în acest amestec circa o oră, apoi se unge cu ulei şi se frige pe grătar. Separat se face un sos din ceapă albă prăjită înăbuşită cu puţină apă şi pătrunjel tocat. Plăcinta de griş cu dulceaţă de caise a încântat papilele gustative ale tuturor celor prezenţi şi a deschis pofta de vorbă. Christa ne-a promis că la festival ne va da reţetele detaliat, alături de alte reţete tradiţionale săseşti.


O SĂSOAICĂ DIN... OLANDA
O surpriză am avut-o făcând cunoştinţă cu Tony Timermann, o olandeză stabilită în România din anul 1991. A ales să se stabilească în Richiş şi să folosească în bucătăria pensiunii reţetele săseşti. Sarmale cu carne de porc afumată, supă cremă de sparanghel cules chiar din grădina pensiunii şi carne de porc fiartă cu diferite mirodenii, amintind discret de carnea pentru piftiile de Crăciun.

Pâinea se prepară în fiecare sat şi are un gust ce te face să te gândeşti la copilărie, când bunica scotea pâinea din cuptorul de lut şi o înfăşa cu prosopul de bumbac ca să se înmoaie coaja şi să nu se usuce. Acestea au fost doar o parte din bucatele pregătite de Tony pentru cei care îi călcau pragul pensiunii.

Haideţi la festival, să descoperim împreună tradiţiile locale, meşteşugurile, gastronomia, istoriile bisericilor fortificate, dar mai ales să descoperim spiritul locuitorilor din Biertan, Copşa Mare şi Richiş.


5842-127898-untitled1.jpgMINCIUNELE
Dacă n-aveţi nici o idee, dar aveţi făină, trântiţi o tavă de minciunele.
● Aluat: 1 kg făină, 1 nucă de unt, gălbenuşuri, câte primeşte făina ca să devină aluat potrivit de moale.
Se amestecă toate, se frământă bine, chiar şi o oră, şi se lasă aluatul liniştit, vreo juma' de ceas, la căldură.
Se rup bucăţi de aluat şi se întind subţiri cât muchia cuţitului.
Se taie fâşii înguste, de-a lungul şi de-a latul
● Coacere: zahăr pudră, nuci măcinate, scorţişoară praf, 1 pachet de unt pentru rumenit minciunelele.
Se încinge unt destul şi se pun minciunele la rumenit Când s-au colorat, se scot "cronţănelele" (aşa li se spune prin Ardeal) şi se presară cu zahăr pudră, miez de nuci măcinat şi un pic de scorţişoară.
Minciunelele sunt gustoase şi salvatoare de prânzuri stupide şi duminici inerte, făcute numai din clipe prea lungi: te obligă să mesteci încontinuu, deci îţi permit să taci.
Reţetă din "Poveştile bucătăriei româneşti", volumul III

Articol publicat in Jurnalul de Bucatarie/Jurnalul National
http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-romania-culinara/e-festival-la-biertan-550598.html
Autor articol si poze articol: Alina-Ramona Anghel
Poza reteta: Victor Stroe/ Jurnalul National
Design poza reteta: Andreea Aron/Jurnalul National