Azi gătim salată colorată!/Today we cook a colorful salad!

Deunăzi mă uitam la televizor la un program de muzică. Nu ştiu care şi nici nu este important. Dar important e că m-am plictisit repede şi am rugat-o pe Ana, mătuşa mea, să schimbe canalul. Nu ştiu cum fac eu, dar mereu ba îl închid, ba dau peste un canal care nu-mi place deloc. E plin de pu­rici mereu şi nu poţi vedea nimic la el. Doar alb şi gri, nu tu desene, nu tu muzică... şi mă supăr şi încep să plâng. Deci nu!

Tot butonând canalele, adică telecomanda, Ana a descoperit un program unde o doamnă prezenta mândră nevoie mare, cum face ea o salată atât de bună, că şi câinii mai cer încă o porţie. Ne-am uitat unul la altul, eu şi mătuşa mea adică, zâmbind uşor şi pofticioşi. Ei, tot ce pot să vă spun este că m-am enervat şi-am zis că trebuie să fac şi eu o salată, nu de alta, dar parcă m-am săturat de atâtea tocăniţe, ciorbe şi biscuiţi cu lapte.

Am deschis cu vitejie frigiderul şi am „fotografiat” tot ce era în el. Plin de verdeaţă, legume de tot felul, fructe şi... lapte. cum laptele încerc să-l ocolesc pe timpul zilei, am înhăţat legumele de erau mai aproape şi le-am pus pe un scaun. Aveam ţelină, morcovi, păstârnac dar şi fasole verde, ciuperci şi ardei capia. Cel mai mult mi-au plăcut dovleceii. Mici şi rotunzi, de un verde atât de liniştitor... mă făceau să mă gândesc la zilele petrecute la ţară. Ce păcat că e aşa frig afară, dar curând o să răsară iar soarele printre nori, o să vedeţi voi. Atunci să te ţii legume şi fructe pe tarabe, în grădină şi, mai important, în farfurie. O să fie o explozie de vitamine şi minerale, culori şi forme.

La pas cu... salata

Am lăsat imaginaţia deoparte momentan şi m-am apucat să prepar salata. M-a ajutat Ana să curăţ şi să tai legumele, apoi unele le-a fiert sau înmuiat pe foc. Le-am pus pe toate în castron şi ne-am apucat de sos. Pentru că îmi era teamă să nu cumva să vărs ingredientele, am pus uleiul, oţetul şi ce pusesem deoparte pentru sos, într-o sticlă mică de plastic. După ce a strâns Ana capacul sticlei, am început să mişc sticla înainte şi înapoi din ce în ce mai repede, ba chiar, în verva mea, am scăpat-o din mână pe jos. Vai de mama lui de sos, l-am ameţit în aşa hal încât, dacă ar fi fost un căţel, acum mergea împleti­cit.

Am început să râd în aşa hal după ce mi-am imaginat asta, încât nu mai eram în stare să fac nimic, aşa că salata a trebuit s-o termine Ana. Ştiu că nu îi pare rău să mă ajute, căci ea mă învaţă cum să fiu un bebe chef adevărat. Am luat castronul în braţe şi-am plecat la pas cu salata spre sufragerie. Am „agăţat” în drumul nostru nişte pâinici cu seminţe, nişte pahare şi suc de fructe pregătit de buni mai devreme. Masa era întinsă şi lumea aştepta salata de-o pre­gătisem. Mergea de minune cu cartofii la cuptor şi fripturica de pui gătite de buni cu jumătate de oră înainte. Dacă trânteam şi-un căţel – doi de usturoi în salată, era şi mai bine. Dar nu-i nimic, şi mâine e o zi.

Autor articol: Andu/ Bebe Chef

Autor fotografie: Vitor Stroe/Jurnalul Foto/ Jurnalul National

Articol aparut in Jurnalul de bucatarie/ Jurnalul National

http://www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/azi-gatim-salata-colorata-565392.html

Bogăţie de gusturi şi arome/ Wealth of tastes and flavors

Să fii copil mi se pare a fi cel mai minunat lucru de pe lumea asta. Că eşti năzdrăvan sau cuminte, fetiţă sau băieţel, totul pare că ţi se cuvine şi nimeni nu are nimic de spus. Ciufuleşti pisica sau alergi căţelul prin toată casa şi nimeni nu îţi zice nimic. Toată lumea e a ta şi doar a ta.

Într-o zi, obosit fiind după câte prostii… adică, mă scuzaţi, lucruri bune am făcut, m-am băgat la somnic în patul cel mare din camera Anei. Am adormit curând şi m-am visat într-o poveste.

Cu prietenii prin pădure

Se făcea că plecasem la plimbare cu un căţeluş, o pisicuţă şi un iepuraş care, minune mare, vorbeau la fel ca mine şi ne înţelegeam foarte bine. Erau prietenii mei cei mai buni şi nu i-aş fi lăsat să plece pentru nimic în lume. Mergând noi agale pe o cărare, la un moment dat a apărut în faţa noastră o pădure. La început temători, dar apoi curajoşi, am început să ne afundăm tot mai mult în ea. Vedeam cum razele soarelui se văd din ce în ce mai rar şi păsările zboară tot mai sus, dar noi mergeam tot înainte. Dintr-o dată s-a deschis în faţa noastră o poieniţă în care se afla o căsuţă albă cu geamuri albastre. Am ciocănit uşor la uşă şi după nici câteva secunde aceasta s-a deschis şi în prag a apărut un bebeluş. Era cam de aceeaşi vârstă cu mine, cu ochii albaştri şi părul blond, exact ca îngerii de-i vedeam în cărţile Anei. M-a întrebat ce căutăm la uşa lui şi până să-i dau răspunsul ne-a şi băgat în casă. Vai... era plin de bebeluşi, care mai de care mai vorbăreţi, mai durdulii sau mai slabi, mai înalţi sau mai scunzi, blonzi, bruneţi sau roşcaţi. Cu toţii au venit în întâmpinarea noastră, bucuroşi de oaspeţi. Nu mai venise nimeni la ei de mult timp şi erau curioşi să afle noutăţile din lumea celor mari. Le-am povestit că oamenii mari au grijă de noi, că cerul este la fel de albastru ca şi la ei, dar că nu avem case atât de frumos colorate ca ale lor. Copacii nu au frunze atât de verzi şi prin iarbă florile nu sunt atât de colorate, iar păsările nu îndrăznesc să se apropie prea mult de noi. Le-am mai spus că în curând va fi ziua mea şi că mă gândesc cu bucurie ce cadouri voi primi. Cât ai zice... Ion... sau Ioan, căci ăsta este numele meu, bebeluşii au dat o petrecere în cinstea mea. M-au îmbrăcat în haine de Bebe Chef şi au întins o masă mare pe care au umplut-o cu bunătăţi care mai de care mai colorate. Da, aţi ghicit, le plac la nebunie culorile. Erau sandvişuri cu piept de pui şi salată verde, roşii micuţe şi castraveţi verzi sub formă de crocodili, ciupercuţe umplute cu salată de ţelină cu nuci, dar şi multe dulciuri. Mere trase în caramel, plăcinte cu brânză şi stafide, tarte cu mere şi migdale, cănuţe pline cu ceai aromat cu scorţişoară sau suc de cireşe pe care îl scoteau chiar atunci din butoiaşe. Pentru a le mulţumi că mi-au oferit cinstea de a le fi oaspete la masă şi mai ales că m-au sărbătorit, le-am spus pe scurt o reţetă de ursuleţi cu lămâie, o nebunie de gust şi aromă. E reţeta cu care nu dau greş niciodată şi pe care o repet de câte ori am ocazia. Ca să fiu mai convingător, am făcut rost de ingrediente din cămara lor şi am început să îi prepar. Curând, pe masă se odihneau în tăvi ursuleţi din aluat, ce abia aşteptau a se întâlni cu bebeluşii pofticioşi. Am băgat tăvile în cutor şi mirosul de lămâie ne-a învăluit în câteva minute. Dar vai... oare ce se întâmplă? Văd cum prietenii mei, animalele, dar şi bebeluşii încep să se îndepărteze din ce în ce mai mult, pe când mirosul de lămâie este din ce în ce mai puternic. Am închis ochii, i-am deschis, apoi iar i-am închis, sperând să îi regăsesc, dar tot ce am pu­tut vedea au fost rafturile de cărţi din camera Anei. Am fugit repede la bucătărie şi... surpriză. Bunătăţile de le visasem în povestea mea erau înşirate acum pe masa din bucătărie. Şi din cuptor bunica scotea tavă după tavă ursuleţi aromaţi cu lămâie. Şi totul pentru ziua mea. La mulţi ani!

Ursuleţi cu unt şi lămâie

Ingrediente: 130 g unt, 130 g zahăr pudră, două ouă, o lămâie, 170 g făină, 100 g amidon alimentar, 4 g praf de copt, două pliculeţe cu zahăr vanilinat, 2 g sare.
Preparare: Într-un bol se mixează untul moale cu zahărul pudră, ouăle, zahărul vanilinat şi sarea până devin ca o cremă. Se adaugă coaja rasă de lămâie, puţin suc şi se mixează încă două minute. Se toarnă totul peste făina amestecată cu praful de copt şi amidonul şi se frământă până se obţine un aluat omogen, nelipicios. Se presară masa cu făină, se întinde o foaie subţire de aluat şi se decupează ursuleţi cu o formă. Se aşază pe o tavă tapetată cu hârtie de copt, se introduc în cuptorul încins şi se coc la foc mediu 12-15 minute.

Autor articol: Andu/Bebe Chef
Articol aparut in Jurnalul National/Jurnalul de bucatarie
Autor fotografie: Alina-Ramona Anghel/ Jurnalul de bucatarie/ Jurnalul National

http://www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/bogatie-de-gusturi-si-arome-564571.html

LA MULTI ANI!

LA MULTI ANI!....mie.

Da, astazi este ziua mea. Aniversez multe primaveri si sper sa fie cat mai multe in continuare. Am sarbatorit jumatate din zi la serviciu si jumatate o voi petrece acasa. Torturi...prajituri...mancare...la sfarsit de saptamana, cand il vom aniversa si pe nepotelul nostru, Alexandru. Face doi anisori si e deja un copil "atomic". Dar e al nostru si il iubim. Atunci voi realiza un tort pentru amandoi....inca ma mai gandesc cum va arata. Idei am...timp si ingrediente sa am. Oricum...stati pe aproape ca mai vine.

LA MULTI ANI!

LA MULTI ANI!

La Multi Ani tuturor si bine v-am gasit in noul an. Sa aveti parte de multe bucurii, sa vi se indeplineasca toate dorintele si sa fiti alaturi de cei dragi.

Deserturi de Anul Nou/ New Year Desserts