Revedere

Acum ceva timp, in 2010 ca sa fiu mai precisa, publicasem pe blog un articol despre bartending, articol aparut in Jurnalul National. De ce amintesc de el? Aseara am fost sunata de o colega de serviciu sa ma uit pe Pro-tv, la emisiunea "Romanii au talent". Recunosc ca pana acum nu m-am uitat la emisiune, nu stiam despre ce este vorba. Lipsa timpului la mine nu este o scuza ci un fapt, deci sunt scuzata. Ei...si-am stat totusi sa ma uit ceva vreme...nu stiu exact cat, dar la un moment dat mi s-a parut ca recunosc figura unui concurent. Si ce credeti? Chiar asa si era, era domnul Valentin Luca, castigatorul locului trei la Campionatul de Bartending de anul trecut de la Constanta. Urmarind prestatia lui, mi-au reaparut in fata ochilor toate intamplarile de la concurs. Minunat...de repetat experienta. Va redau inca o data articolul, caci e interesant de aflat despre o asemenea meserie...sau sport, depinde cum o ia fiecare. Sport la citit.

Bartending-ul la rang de artă/Bartending like art 

Dacă ar fi să ne luăm după definiţii, bartenderul (numit şi barkeeper sau barman) este o persoană care serveşte aperitive alcoolice sau nonalcoolice în baruri, puburi, taverne sau alte locaţii de acest gen. De asemenea, un barman are obligaţia de a şti să prepare sute de combinaţii de cocteiluri. Până aici, nimic ieşit din comun. În anul 1800 însă, a apărut Jerry "The professor" Thomas, primul barman care a preparat un cocteil original, simplu, dar de mare efect. Numit Blue Blazer, cocteilul era preparat din apă şi wiskey, fierte separat, apoi puse laolaltă, moment în care alcoolul scotea o flacără albastră, de unde îi vine şi numele. A trecut mult timp până să apară o şcoală pentru barmani, unde să-i înveţe să se "joace" cu sticlele de alcoool, preparând cocteilurile în acelaşi timp.

Înfiinţată în 1994 de barmanul Scott Young din Vancouver, şcoala a fost punctul de pornire către ceea ce astăzi a fost adus la rangul de sport sau artă, şi anume Flairtending. Prima competiţie a fost organizată în Marina del Rey, în California, în anul 1985, iar pe plan internaţional în anul 1998, la "Quest for the Best Bartenders in the world". De atunci succesul i-a purtat pe câştigători în toate colţurile lumii, ei înfiinţând o companie internaţională non-profit, cu sedii în peste 50 de ţări.

Într-o competiţie de Flairtending sunt folosite diferite stiluri şi sunt punctate disciplina barmanului, acurateţea, viteza şi îndemânarea cu care acesta foloseşte sticlele cu alcool şi prepară cocteiluri. De asemenea, foarte important pentru juriu este şi imaginaţia barmanului, capacitatea acestuia de a inventa reţete noi de cocteiluri, de a contribui la distracţia consumatorilor, oferindu-le show-uri de excepţie.

Competiţie cu recunoaştere internaţională

În fiecare an, în jurul lumii se desfăşoară sute de concursuri de Flairtending, multe dintre ele locale, nefiind intens mediatizate. Ţara noastră este printre ţările membre ale World Flair Association şi anul acesta a fost gazda evenimentului MBA Flair, competiţie cu tradiţie pentru barmanii din România şi din lume. Ajuns la a opta ediţie, concursul a avut loc în clubul Office Temporary Lounge din Mamaia, făcând parte din World Flair Association Grand Slam Tour. Este singurul concurs cu recunoaştere internaţională, strângând de-a lungul anilor participanţi de top din întreaga lume şi din România. Pentru a fi introduşi în temă, jurnaliştii, dar şi curioşii au participat la seminarul Finlandia Vodka. Costin Gache, unul dintre cei mai apreciaţi barmani din România, a prezentat tradiţia şi procesul de producţie al acestei băuturi, în timp ce Tom Dyer, unul din participanţii la concurs, şi-a arătat îndemânarea prin demonstraţii de flairtending. La eveniment au participat personalităţi locale, printre care şi primarul Constanţei, Radu Mazăre, cunoscători ai flairtending-ului, turişti şi localnici care luau parte pentru prima dată la un eveniment de acest gen.

Pentru a face spectacol, dar şi pentru a câştiga marele premiu de 2.500 de euro, au venit barmani din toate colţurile lumii, campioni mondiali şi vicecampioni, dar şi mulţi care participau pentru prima dată. Rând pe rând, concurenţii au arătat publicului că au clasă, stil, imaginaţie şi sunt dedicaţi sută la sută acestui "sport". A fost greu pentru cei cinci membri ai juriului să decidă care dintre participanţi întruneşte toate calităţile pentru a fi ales "regele serii" şi câştigătorul marelui premiu.

Show-uri incendiare şi branduri de renume

Au fost preparate cocteiluri din votcă cu adaosuri de lichioruri, sucuri de fructe, mentă sau busuioc proaspete, gheaţă sfărâmată şi felii de fructe. La finalul competiţiei, câştigător a fost ales britanicul Tom Dyer, campion mondial şi având la activ peste 50 de campionate câştigate la nivel global. Locul doi a fost adjudecat de polonezul Marek Posluszny, care a câştigat un loc gratuit la ediţia de anul viitor şi un premiu în valoare de 1.500 de euro. Românul Valentin Luca a ocupat poziţia a treia în concurs, fiind aplaudat timp îndelungat. A oferit un spectacol de excepţie celor prezenţi şi a plecat spre casă, nu înainte de a-şi ridica premiul în valoare de 1.250 de euro şi, la fel de important, titlul de cel mai bun barman român. Afterparty-ul care a urmat a oferit invitaţilor un nou prilej de a aplauda show-ul incendiar oferit de marele câştigător Tom Dyer şi ocupantul locului cinci, Alex Searle din Marea Britanie. Aceştia le-au demonstrat încă o dată celor prezenţi îndemânarea lor în realizarea trick-urilor de flair, pe ritmurile muzicii lui Dj Pascal.

Organizat ca în fiecare an de BarAcademy-The Art of Bartending, prima academie de barmani din România, evenimentul s-a bucurat de participarea unor sponsori renumiţe pe piaţa internaţională a băuturilor alcoolice şi cele mai apreciate branduri din România, Finlandia Vodka şi Baccardi.

Articol publicat in Jurnalul National/Online

http://www.jurnalul.ro/stire-profesionistii/bartending-ul-la-rang-de-arta-550561.html

Autor articol si forografii articol: Alina-Ramona Anghel

Servind masa în Italia/Serving meal in Italy

Cred că aţi observat că în ultima vreme „călătoresc” virtual prin lume cu ajutorul prietenilor mei. Că ne întâlnim prin parcuri, la locul de joacă sau suntem invitaţi la fiecare acasă, nu ratăm nici o ocazie să învăţăm lucruri noi. Aşa a fost şi săptămâna aceasta, când am făcut cunoştinţă cu o fetiţă pe care nu am mai zărit-o în locurile noastre obişnuite de întâlnire. Am încercat să intrăm în vorbă cu ea, dar nu înţelegeam nici eu şi nici ea ce vorbim. Oh, mă gândesc... nu din nou! De data aceasta am fost salvaţi eu şi prietenii mei de o fetiţă şi mama ei.
Aşa cum am aflat în minutele următoare, erau mătuşa şi respectiv verişoara fetiţei. O cheamă Anna, mi-a spus mătuşa, este din Italia şi a venit în vizită la fetiţa mea, Clara. O să stea cam o lună la noi, aşa că puteţi veni în vizită dacă vreţi, căci îi face plăcere să cunoască oameni noi, să înveţe mai multe despre locurile unde merge şi să lege prietenii. Ce ziceţi, veniţi la noi sâmbătă? Ne-ar face mare plăcere să vă avem ca oaspeţi. Normal că am acceptat cu toţii, bucuroşi că vom învăţa o mulţime de lucruri despre o ţară pe care nu o cunoaştem. Cele câteva zile au trecut fără să ne dăm seama şi, iată, eram deja în faţa uşii Clarei.
Uitasem să le sunăm că vom ajunge mai de­vreme şi când au deschis uşa ne-am dat seama că le surprin­sesem chiar când se pregăteau să facă aluatul pentru pizza. Căci, aşa cum ne-au spus, pizza este una dintre lucrurile pentru care Italia este cunoscută în lume şi astfel, pre­parându-ne acest mi­nunat fel de mâncare, voiau să ne arate măcar puţin din gastronomia ţării. Ne-am spus că nu ar fi frumos să nu le ajutăm, aşa că am pus fiecare mâna pe câte un ingredient şi... al lavoro... adică la treabă. Unul a cernut făina, altul a amestecat drojdia cu puţină apă călduţă, iar altul a dat prin răzătoare parmezanul. Noi am făcut lucrurile mai uşoare şi am lăsat-o pe mama Clarei să continue.
A tăiat felii ciupercile spălate şi măslinele, ardeii capia şi miezul de nucă. După ce a fiert mazărea câteva minute a pus-o la răcit într-o strecurătoare, a frământat aluatul, apoi l-a lăsat să dospească (adică să crească) până când a devenit dublu. Ca să nu ne certăm că pizza mea e mai mare decât a Annei sau a altuia din cameră, mama Clarei a întins discuri mari din aluat şi le-a pus pe o tavă presărată cu făină. Le-a uns cu sos pesto (un alt ingredient specific italienilor), a presărat legumele şi nuca şi a introdus totul în cuptor. A lăsat pizzele să se coacă până ce aluatul a devenit auriu pe margini, le-a scos şi le-a presărat cu parmezan. Le-a mai introdus două minute cât să se înmoaie parmezanul, apoi le-a pus în farfurii şi le-a tăiat bucăţi egale. Acum... a tavolo... sau la masă, pe limba noastră. Nu este o reţetă specific
intalienească, ne-a spus mama Clarei, dar îmi place mai mult să o prepar aşa, căci e plină de vitamine, e sănătoasă şi săţioasă. Cine vrea poate să presare peste sosul pesto şi un ardei iute tocat mă­runt. E bună de mâncat mai ales înainte să ieşi afară la joacă, ca să ai puteri să alergi. Ei... asta este ceva ce trebuie neapărat să reţin, mi-am spus eu, înfăşcând cu poftă felia de pizza aburindă. Un lucru e clar, zic eu, şi anume faptul că va trebui să revenim la Clara acasă, căci nu am aflat prea multe des­pre Italia acum. Data vii­toa­re si­gur vom mai în­vă­ţa ce­va şi, mai ales, vom gus­ta un alt pre­pa­rat cu gust ita­li­enesc, nu-i aşa?

Pizza cu legume şi nuci
 
Ingrediente: 600 g făină, 400 ml apă, 25 g drojdie, 20 ml ulei de măsline, două linguri cu sos pesto, 100 g miez de nucă, doi ardei capia, 200 g mazăre, 150 g măsline, o legătură ceapă verde, 150 g parmezan, 200 g ciuperci, sare, piper, busuioc, ardei iute.
Preparare: Mazărea se fierbe în apă cu sare cinci minute, se scurge şi se pune într-un bol. Drojdia se dizolvă într-un bol împreună cu apa călduţă şi făină cât să rezulte un aluat curgător. Se lasă la dospit zece minute, apoi se toarnă peste făina rămasă împreună cu uleiul de măsline, o linguriţă cu sare şi un sfert de linguriţă cu piper. Se frământă, se acoperă cu un şervet şi se pune la crescut la loc cald circa 30 de minute. Se împarte în patru bucăţi, se întind foi rotunde şi se aşază pe o tavă presărată cu făină. Se ung cu sosul pesto, se aşază deasupra felii de ciuperci, rondele de ardei capia şi măsline şi se presară mazărea. Se adaugă nuca tocată, ceapa verde şi busuioc tocate, sare şi piper. Se introduc în cuptorul încins la foc mediu şi se coc până ce aluatul devine auriu pe margine. Se scot, se presară cu parmezan ras şi se mai introduc două minute în cuptor.

 Autor articol: Andu/ Bebe Chef
Autor fotografie: Victor Stroe/ Jurnalul foto/ Jurnalul National
Articol aparut in Jurnalul de bucatarie/ Jurnalul National
http://www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/servind-masa-in-italia-574300.html