Dragii mei...astăzi o să va spun o mică povestioară care sper să vă placă şi să doriţi să fiţi şi voi personaje care se vor regăsi printre paginile cărţii.
Se făcea că la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" se organiza o acţiune...un atelier pedagogic mai bine spus. Şi la acest atelier -"Căsuţa cu poveşti" fiindu-i numele - copiii erau aşteptaţi cu nerăbdare de actori să fie călăuziţi cu bucurie şi dăruire pe cărările pavate nu cu dale de piatră ci cu file din cărţile de poveşti, basme şi povestiri, printr-o mulţime de păduri fermecate....Pădurea de Aramă, Pădurea de Cleştar, Pădurea Ursului sau Pădurea Cerbului şi alte păduri pline de mister. Păduri ce nu le puteai străbate dacă nu aveai un cal fermecat care, atunci când îi era pus în faţă fânul sucea nasul supărat, întorcea capul şi-şi îndrepta privirea pofticioasă către jăraticul rămas după ce stăpânul şi-a pregătit cina. Ce bucurie mare era când primea cărbunii aprinşi ce încă scoteau scântei şi se înfrupta din ei...nici nu se poate povesti.
Imediat, de niciunde, apăreau două aripi albe, albe precum spuma laptelui, aripi ce-l ajutau în zborul lui călăuzitor prin pădurile fermecate. Şi aşa, mergând alăpturi de el şi de al său stăpân...hai să-l numim Făt-Frumos cu Părul de Aur, copii dornici de ascultat poveşti urcau într-o caleaşcă aurită la care era înhămat calul fermecat şi, pe negândite, caleaşca se dezlipea de pământ şi urca treptat spre cerul brăzdat de nori albi pufoşi.
Urcau din ce în ce mai mult şi întâlneau alte caleşti pline cu copii care, la fel ca ei, erau conduşi spre locul de întâlnire, " Căsuţa cu poveşti". O căsuţă plină de magie, de dorinţe şi de vise, o căsuţă plină de personaje care mai de care mai interesante, curioase şi nerăbdătoare, personaje care păreau că nu au vârstă.
Erau atât de multe personaje care-i aşteptau că ar trebui să stăm o săptămână doar ca să enumerăm o mică parte din ei. Aşa că mai bine, îi numim doar pe câţiva, ca să aveţi o idee: Nică a lui Ştefan a Petrii, Moş Ion Roată, Păcală şi Tândală, Dănilă Prepeleac, Aleodor Împărat, Capra cu cei trei iezi năzdrăvani, Cotoşman năzdrăvanul, George cel viteaz şi Greuceanu. Apoi, se apropiară de caleştile copiilor Moş Nechifor Coţcariul, Harap Alb şi Ileana Simziana, Ivan Turbincă şi Porcul cel fermecat, Omul de flori cu barba de mătasă şi Omul de piatră. Cine mai era? Prâslea cel voinic cu buzunarele pline de merişoare de aur pentru copii, Zina-Doamna, Zâna Zorilor, Zâna munţilor şi Zâna zânelor, ce-l purta pe umărul ei pe Neghiniţă care, de mic ce era, s-ar fi pierdut pe drum şi n-ar mai fi ajuns la întâlnirea cu copiii. Şi mulţi, mulţi alţii....toţi îi aşteptau cu drag, fericiţi că vor avea cui să-şi spună poveştile. Le-au promis copiilor că Zânele îşi vor uni puterile şi vor face o vrajă pentru ca minutele să se transforme în secunde iar orele în minute. Nu de alta, dar copiii sunt aşteptaţi acasă şi părinţii se vor îngrijora dacă vor întârzia. Aşa, cu ajutorul acestei vrăji, vor putea ca de fiecare dată când vor veni la " Căsuţa cu poveşti", să asculte pe îndelete povestea fiecărui personaj ce le va fi gazdă în acea zi. Dar, ca să nu mai lungească vorba şi să aibă timp fiecare să-şi spună povestea, copiii au fost invitaţi să se aşeze pe scăunele şi să asculte povestea primului personaj.
A început să-şi depene povestea Nică a lui Ştefan a Petrii, personajul principal din "Amintiri din copilărie" a lui Ion Creangă. Nu de alta, dar este un personaj mai apropiat copiilor decât celelalte personaje din poveşti, căci a făcut la fel de multe trăznăi ca şi copiii din ziua de azi. Ei...şi a început el să le povestească cum petrecea sărbătorile de iarnă împreună cu familia lui, cum zăpada acoperea totul, cum trosneau lemnele în sobă şi cum se împrăştiau prin cameră scânteile, mii de steluţe aurii ce le luminau ochii. Apoi, alături de cei doi actori - Nae şi Oana- dar şi de celelalte personaje, a început să le cânte colinde de iarnă: Pluguşorul, Steaua, Sorcova şi multe altele. Ca să fie şi mai interesant, au înfiinţat instantaneu un teatru...de mimi. Actorii principali erau copiii şi subiectul principal erau activităţile de iarnă. Cât s-au distrat construind oameni de zăpadă sau introducând lemnele în foc, âmpodobind bradul de Crăciun sau realizând beteala pentru brad...e greu de spus. Din păcate timpul s-a scurs foarte repede, copiii a trebuit să plece spre casele lor, urcându-se iar în caleştile aurii la care erau înhămaţi caii cu aripile precum spuma laptelui. Au urcat din nou pe cerul brăzdat de nori albi pufoşi şi au plecat, ne-uitând însă să promită că vor mai veni la "Căsuţa cu poveşti", să fie alături de personajele fantastice din poveştile româneşti.
