Pe cărări de munte... la Polovragi

Pe cărări de munte... la Polovragi

Comuna Polovragi este un loc binecuvântat şi plin de bogăţie. Situată în partea central-sud-vestică a ţării şi făcând parte din zona Subcarpatică a Olteniei, regiunea este cuprinsă între Bistriţa Vâlcii şi Tismana, chiar la poalele Munţilor Piatra Polovragilor.

Dacă alegi să te cazezi la pensiunile din zonă pentru mai mult timp, nu doar la Festiva­lul Castanelor, poţi vizita Peştera sau Mănăstirea Polovragi, Peştera Muierilor şi Cheile Galbenului sau Culele din Măldăreşti. Mănăstirea Hurezi sau Horezu este un loc pe care nu trebuie să-l ratezi.

Pe lângă pădurea seculară de castani comestibili, în zonă se pot găsi, în funcţie de anotimp, peste 300 de specii de plante caracteristice terenurilor calcaroase: un­ghia ciutei, strejnicul, cornutul de Banat, garofiţa, micsan­dra de munte, steluţa vânătă etc. Tot în funcţie de anotimp, turiştii pot schia pe un domeniu amenajat în zona alpină, care coboară de sub Vârful Negovanu spre SV, pe Piciorul Negovanului. De asemenea, sunt trasee de alpinism pe cheile Olteţului sau traseul pârâului Olteţ, însoţit de drumul forestier.

Cei pasionaţi de etnocultură trebuie să ştie că Polovragiul este un important centru etnofolcloric. Cu tradiţii legate de păstorit şi transhumanţă, renumit pentru prelucrarea artistică a lânii şi confecţionarea de instrumente muzicale, dar şi pentru portul popular ciobănesc, cu influenţe din zona Mărginimii Sibiului. Casele localnicilor sunt case vechi de lemn cu pridvor, specifice zonei etnografice "Oltenia de sub munte". Pentru copii dar şi pentru cei mari, pot fi achiziţionaţi săculeţi sau "disagi", realizaţi ma­nu­al din ţesături naturale şi ornamentate cu motive din zonă.

FESTIVALUL CASTANELOR

Să fii om de litere este un câştig. O dată pentru că ai posibilitatea de a vizita nenumărate locuri istorice, să întâlneşti oameni care fac cinste locului în care trăiesc sau să înveţi multe lucruri folositoare chiar de la localnici. Şi a doua oară, pentru că ai posibilitatea de a scrie despre lucrurile cu care ai intrat în contact.

Fiind început de lună octombrie, frigul a început să se facă simţit cu câteva zile înainte de festival, acompaniat fiind de vânt şi ploaie şi totul părea a da peste cap şi de această dată toate planurile organizatorilor. Dar cu toate acestea, răcoarea din zilele Festivalului Castanelor a fost înlocuită de căldura din sufletele localnicilor şi cea gazdelor festivalului: Pensiunea Castania.

Ca şi anul trecut, organizatorii au încercat şi au reuşit să aducă zâmbete pe chipurile participanţilor. Deşi festivalul a fost serbat doar sâmbătă, la 2 octombrie, acest lucru nu a constituit un impediment pentru oaspeţi. Muzica bună, vremea un pic friguroasă, dar fără ploaie, mâncarea gustoasă şi băutura savuroasă au făcut ca totul să semene cu o mare petrecere. Petrecere la care cu si­guranţă mulţi dintre cei prezenţi atunci vor dori să participe şi la anul, la un nou festival.

BUCATE ALESE

Pentru a aduce voia bună şi cheful de joc, au fost invitaţi şi de această dată cei de la Ansamblul de cântece po­pulare şi ciobăneşti "Cheile Olteţului". Cântecele executate la instrumentele muzicale sau cele "vorbite" au încântat oaspeţii şi, unul câte unul, au pornit să danseze ajutaţi sau acompaniaţi de cei din ansamblu. Berbecul la proţap, purcelul de lapte la tavă, iahnia de fasole sau cozonacul cu nucă au fost la mare căutare.

Cum tot la mare căutare au fost şi mustul dulce de struguri, ţuica de prune bălaie ca pletele unei codane şi vinul roşu precum creasta unui cocoş. Să nu uităm de sarmalele înfăşurate cu grijă în foi de varză precum bebeluşul în scutecele lui, mămăliga galben-aurie şi murăturile. Vai... murăturile... castraveţi, varză roşie, gogonele, ţelină, morcovi şi... câte şi mai câte. Alături de pâinea de casă şi turta de mălai, tortul cu cremă de castane şi castanele prăjite au întregit petrecerea. Ca să nu se plictisească, oamenii, dar mai ales ca să le suscite voia bună, au fost organizate şi diferite activităţi. Au mers la cules de castane, câştigătorul urmând să fie premiat cu o căciulă tradiţională de oier.

Apoi, la concursul de spart lemne, câţiva voinici s-au întrecut în a demonstra care mai de care cât de puternic şi cât de bine ştie el să spargă lemne. Aici, premiul a fost o cămaşă de tăietor de lemne, dar toată lumea a conchis că premiul nu a fost cămaşa în sine, ci faptul că s-au distrat încercând să spargă nişte butuci ce păreau a fi din piatră nu din lemn, aşa de greu se spărgeau. Totul a culminat cu o tombolă, unde premiile au fost un fier de călcat, un aparat de luat tensiunea, un DVD-player şi marele premiu, o bicicletă mountainbike, câştigătorul având un motiv în plus pentru a face o drumeţie prin zona Polovragi.

SURPRIZĂ DE FESTIVAL

Cea mai mare surpriză a festivalului a constituit-o acordarea Margaretei de aur Pensiunii Castania, un loc prim câştigat la secţiunea Activităţi în curtea Pensiunii. Premiul i-a fost înmânat Corneliei Dumitrescu, proprietara pensiunii, de Răzvan Dumitrescu, Preşedintele ANTREC Gorj, alături de primarul Polovragiului, Făsuescu Ştefan. Timpul a trecut pe negândite şi înserarea a coborât peste Pensiunea Castania. Locuitorii au plecat spre casele lor, iar oaspeţii au petrecut în continuare, aşezaţi în jurul focului de tabără care ardea cu putere, încălzind totul în jurul lui. Ziua organizată în cinstea Festivalului Castania a luat sfârşit după ce, vreme de câteva minute, cerul a fost luminat de zeci de artificii, care mai de care mai colorate. Oaspeţii au plecat un pic trişti de la Festivalul Castanelor, dar nu pentru că ceva nu le-a plăcut, ci pentru că totul s-a teminat prea repede. Dar, aşa cum m-au asigurat şi gazdele, la anul vor organiza din nou Festivalul Castanelor şi vor pregăti şi de această dată multe surprize oaspeţilor.

Festivalul Castanelor nu este doar o zi în care lumea vine şi petrece timp de câteva ore, ci şi o zi în care se leagă prietenii. Este un motiv în plus să-ţi depeni amintirile alături de prieteni vechi, să faci planuri pentru viitor şi, mai ales, promisiuni că vei veni negreşit la următoarea ediţie. Credeţi-mă, nu e loc de un refuz. Căci totul este minunat, începând cu zona, localnicii, obiectivele turistice şi mai ales mâncarea, preparată întotdeauna cu multă dragoste.

Autor articol si poze: Alina-Ramona Anghel
Articol publicat in Jurnalul de bucatarie/ Jurnalul National

http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-reporter-in-tigaie/pe-carari-de-munte-la-polovragi-556994.html