Un colţ de Rai: Varlaam

Venirea lunii mai înseamnă pentru locuitorii munţilor din Buzău începerea transhumanţei, a plecării oilor către masivul Penteleu şi, de asemenea, începerea preparării brânzei din lapte de oaie după reţete moştenite din străbuni.

La început, acest eveniment era practicat doar în spaţiul restrâns al stânelor, când ciobanii (oierii) se întâlneau cu proprietarii de oi pentru a legiui şi a orândui păşunatul. De acum trei ani însă, doi oameni "de pământ" din Varlaam, Maria şi Pompiliu Blidaru, au ales să "iasă în lume" cu această sărbătoare, pentru a arăta tuturor cât de mândri sunt de locul în care s-au născut, au crescut şi îşi cresc copiii sau nepoţii. Nu e loc pe lumea asta care să fie atât de plin de verdeaţă, cu o culoare de un verde crud care "îţi ia ochii", cu un aer atât de curat, încât simţi că-ţi umple pieptul până la refuz şi-ţi alungă toate gândurile negre ce-ţi preumblă prin minte.

Cu oameni minunaţi, gospodari şi omenoşi şi mai ales tradiţii atât de înrădăcinate, încât nu se pierd. Şi dacă vreuna începe să se uite, ei au grijă să o readucă în sufletul şi în mintea oamenilor.

BULZ DE CULOAREA SOARELUI

Oriunde îţi aruncai privirea vedeai oameni îmbrăcaţi în ii cusute sau în costume populare, care aşteptau cu nerăbdare să vadă cum se prepară bulzul. Ce plăcere să vezi cum, doar din apă, mălai şi puţină sare grunjoasă, se obţine mămăliga ce avea o culoare atât de galbenă, încât părea a fi împrumutat puţin din razele soarelui care zâmbea cu voioşie pe cerul fără nici un nor, parcă bucuros că ia şi el parte la o aşa petrecere minunată!

Apoi, doar adăugând puţin caş frământat cu sare şi puţină urdă şi, introducându-le într-un pumn de mămăligă aburindă, ieşea un "bolovan" auriu, ce se cocea apoi pe plita încinsă. Ochii oamenilor străluceau de bucurie că au învăţat o reţetă nouă pentru ei, dar veche pentru cei care locuiesc în Varlaam. Reţetă ce le-a fost transmisă de la om la om de-a lungul timpului şi pe care au obligaţia să o păstreze cu sfinţenie, dar şi să o transmită mai departe copiilor şi copiilor lor, pentru a nu se pierde tradiţia.

TRADIŢIA ŞI... ÎNDEMÂNAREA JURNALIŞTILOR

Tot pentru păstrarea tradiţiilor cunoscute, dar şi pentru reînvierea altora care par a fi pierdute se organizează şi acest festival, cu sprijinul pensiunilor din zona Buzăului şi al Asociaţiei de turism ANTREC Buzău. Pentru a vă ajuta să descoperiţi locurile minunate pline de verdeaţă, oamenii gospodari şi primitori şi, mai ales, tradiţiile şi obiceiurile locului.

Ca în fiecare an, oamenii din zonă şi-au scos oile din gospodării şi le-au dat în grija ciobanilor, pentru a urca astfel cu ele pe masivul Penteleu, casa lor până la toamnă. Apoi, lumea s-a întors să petreacă alături de gazde, dar şi să urmărească interesată concursul organizat pentru jurnalişti.

CUM SE PREPARĂ BRÂNZA DE VARLAAM?

Ca să aflăm acest lucru, am apelat la unul dintre proprietarii pensiunii-gazdă, Pompiliu Blidaru. Pe lângă povestea localităţii Varlaam, am aflat şi etapele care sunt necesare şi obligatorii pentru a se obţine preparate din lapte de oaie.

"În primul rând se mulg oile, apoi se pune laptele la încălzit într-un ceaun mai mare. Se adaugă cheagul, cam 125 ml la 10 litri de lapte dulce, se amestecă şi se ia de pe foc. Acoperim ceaunul cu un tifon şi după 10-15 minute, se începe frământarea brânzei. Când s-a închegat brânza se adună într-o margine a ceaunului, se introduce tifonul pe sub brânză şi se scoate. Se leagă tifonul, se scurge de zer, se pune în crintă şi se presează cu un tocător de lemn până iese zerul.

După câteva minute, nu mai ai altceva de făcut decât să scoţi caşul într-un castron şi să-i dai sare. Zerul rămas se pune din nou pe foc şi se adună spuma formată la suprafaţă, care de fapt este urda de oaie. Ce mai rămâne în tunci este jintiţa, la care unele gospodine din Varlaam mai adaugă caş dulce ras sau urdă, ca să fie mai închegată."

BUCATE DE VARLAAM

La expoziţia gastronomică a pensiunilor din Buzău am mai avut o surpriză. Gazdele au pregătit un curcan deosebit, gătit în cazanul de ţuică, umplut cu tot felul de mirodenii şi plante specifice muntelui. De asemenea, s-a adus şi o prăjitură numită "Roata Vieţii", aşa cum spunea şi creatoarea ei, "albă şi neagră, aşa cum e viaţa, cu bune şi rele".

Cei de la pensiunile din Varlaam, Cristina Partal de la ANTREC, dar şi noi încercăm să vă convingem că nu există plai mai frumos pe lume decât Varlaamul cel de la poalele Penteleului. Nu doar noi spunem asta, ci stă scris şi în paginile cărţii unui mare scriitor al sfârşitului de secol al XIX-lea, Alexandru Vlahuţă: "Falnic şi luminos se ridică în fundal blândul rege al atâtor înălţimi, vestitul Penteleu, cu cele mai grase păşuni, cu cele mai încântătoare şi mai bogate plaiuri din tot cuprinsul Carpaţilor noştri. Noi am adăuga, cu cele mai gustoase bucate şi mai încântători oameni."


Peisaj de poveste

Mâncare gustoasă din belşug, băutură după pofta inimii şi muzică populară tradiţională. Acestea au fost ingredientele principale ale sărbătorii "Înţărcatul mieilor", ţinută la sfârşitul săptămânii trecute în Varlaam. Aflat la a treia ediţie, evenimentul a adunat laolaltă oameni din toate colţurile ţării, atraşi de peisajul de poveste din zona Varlaam, şi mai ales de mirosurile îmbietoare venite de la bulzurile coapte pe grătar şi de la mielul la proţap.


Concurs

Concursul jurnaliştilor a constat în pregătirea brânzei din lapte de oaie, a urdei şi a preparatelor din brânză. Au participat jurnalişti din Buzău, dar şi jurnalişti din Bucureşti, printre care şi un redactor de la Jurnalul de bucătărie. "Bătălia" a fost strânsă, ambele echipe (formate prin tragere la soţi, una mai mult din fete şi una doar din băieţi) depunând efort pentru a ieşi câştigătoare. Până la urmă, echipa care a câştigat a fost cea a băieţilor, având mai mult suport din partea publicului buzoian.

Publicat in Jurnalul de bucatarie/Jurnalul National
http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-romania-culinara/un-colt-de-rai-varlaam-544139.html

"Terapia cu zer": lapte, zer, miere şi trandafiri

Cu Varlaam, satul situat la poalele Muntelui Penteleu în Curbura Carpaţilor, natura a fost foarte generoasă, Râul Bâsca Mare îl străbate de la un capăt la altul, iar în ochiurile liniştite de apă se oglindesc stânci ce stau parcă gata-gata să se prăvălească. Nu cred să fi văzut pajişti mai verzi ca aici şi nici oameni atât de mândri de tradiţiile, portul şi obiceiurile vechi.


REÎNVIEREA TRADIŢIILOR

Sâmbătă, 8 mai, la Varlaam a fost sărbătoare, Festivalul "Înţărcatul mieilor". Despre ce înseamnă asta pentru locuitorii satului şi pentru cei care sunt oaspeţi vremelnici ai locului, am discutat cu Cristina Partal, preşedinte ANTREC Buzău.

"Şi anul acesta, cu ajutorul pensiunilor din judeţul Buzău, prin Asociaţia de Turism ANTREC, încercăm să reînviem o tradiţie a locului, un obicei pastoral şi anume plecatul oilor la munte, moment ce coincide cu înţărcatul mieilor. Atunci, ciobanii încep să facă brânza şi de aceea noi vom avea în cadrul evenimentului foarte multe activităţi prin care vom demonstra ce înseamnă laptele adevărat de oaie, brânza naturală făcută cu cheag, aşa cum se făcea pe vremea bunicilor, se mai face încă în satele de munte şi posibil în satele de câmpie.

Brânza de Penteleu este unul dintre produsele locale ce merită promovat, alături de cârnaţii de Pleşcoi şi Babic, ceapa roşie de apă şi covrigii de Buzău, Tămâioasa şi alte vinuri de Buzău. Din păcate, reţeta tradiţională a caşcavalului de Penteleu s-a dus o dată cu ultimul cioban din Varlaam care mai făcea acest tip de caşcaval.
Prin aceste evenimente pe care noi le creăm, încercăm să nu dăm uitării multe dintre reţetele autentice româneşti, tradiţiile, obiceiurile, oamenii şi, dacă vreţi şi legendele locului."

HAI LA BRÂNZĂ...JURNALISTICĂ

"Acţiunea noastră de astăzi - a continuat Cristina Partal - vine în întâmpinarea acestei idei, pentru că, în afară de vestitul bulz cu brânză de Varlaam fript pe grătar şi terapia cu zer care va fi din nou prezentată turiştilor, noi vom avea şi un concurs adresat jurnaliştilor care vor veni la eveniment.

Ideea acestui concurs a apărut dintr-o întrebare, dacă vreţi... inocentă. În cadrul unei emisiuni, un moderator m-a întrebat dacă se mai face brânză cu aracet în România şi în judeţul Buzău. A fost o adevărată surpriză, dar probabil că aceste gânduri le au şi unii dintre oamenii care merg şi cumpără brânză din piaţă şi a căror calitate li se pare îndoielnică.

Noi vrem să demontăm această legendă urbană şi să demonstrăm jurnaliştilor că la Buzău şi la Varlaam, brânza se face cu cheag adevărat, se scurge în sidilă şi apoi se presează în crintă. Zerul care rămâne în urma acestei proceduri, pensiunile din Varlaam îl folosesc într-un pachet turistic special, terapia cu zer. Turiştii care ajung la Varlaam pot să facă baie într-o cadă de lemn cu apă, lapte, zer, miere şi petale de trandafiri. Zerul are mai multe proprietăţi terapeutice, pe lângă faptul că detoxifică ficatul, este un factor adjuvant în afecţiunile de plămâni şi extern, în băile cu zer, catifelează epiderma.

Ideea nu ne-a venit peste noapte. Pe la 1850 exista deja o staţiune balneară, în dicţionarul lui Basil Iorgulescu o regăsim ca de fapt a doua staţiune ca importanţă din Ţara Românească. La hanul lui Persescu, din care astăzi nu a mai rămas nimic, se făcea cură cu zer, cură cu lapte şi cură cu aer, la cea din urmă venind din când în când şi scriitorul Alexandru Vlahuţă", a afirmat distinsa noastră interlocutoare.


Bucate de top la Varlaam: bulz, miel, lapte şi peşte

"Pentru oaspeţi este doar sfârşitul primăverii, gospodinele vor prepara bulz şi foi cu lapte. Ele mai sunt meştere şi în prăjituri, fac tot felul de plăcinte cu diverse gemuri din fructe de pădure şi plăcinte cu brânză dulce şi sărată. Alte copturi mai sunt plăcinta cu lobodă, un fel de drob din organe de miel în aluat, plăcinta cu urdă şi mărar, deci multe preparate care i-ar tenta pe oaspeţii ajunşi aici. Varlaamul este o zonă cu râuri repezi, drept pentru care, în afară de bulz, miel şi lapte se găseşte şi păstrăvul. La Varlaam se prepară păstrăv afumat păstrat în cetină de brad, un produs revendicat şi de cei din zona Bucovinei, Rucăr-Bran, Ţara Făgăraşului."


Publicat in Jurnalulde bucatarie/Jurnalul National
http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-bucatarie-de-festival/terapia-cu-zer-lapte-zer-miere-si-trandafiri-544140.html

Varlaam, tărâmul cu legende

Am mers de curând într-un loc mirific, unde istoria se întâlneşte cu prezentul şi tradiţia cu modernul. Varlaam, căci despre el este vorba, este un loc plin de verdeaţă, oameni primitori şi gospodari, aflat la 16 kilometri de raul Buzău, la confluenţa a două râuri, Bâsca Mare şi Bâsca Mică, ce se întâlnesc la Stânca lui Nichita Blidaru. Râurile izvorăsc din acelaşi loc, din Munţii Năsăud, din judeţul Vrancea. Bâsca mică e mai firavă şi mai lină, iar Bâsca Mare mai largă şi mai repezită. Drumurile care merg pe lângă cele două râuri se întâlnesc la Comandău, localitate din judeţul Covasna. Este un traseu ce merită parcurs de orice turist ce trece prin Buzău, deoarece drumul nu necesită prea multe reparaţii, deci este mai uşor de "colindat".

Aşa cum am aflat, Varlaamul nu aparţinea la început de comuna Gura Teghii, ci de comuna Goideşti, care este peste dealurile din dreapta râului Siriu spre amonte, de abia în anul 1920 Varlaamul fiind "legat" de Gura Teghii. Denumirea localităţii vine de la Mitropolitul Varlaam, care a fost surghiunit între într-un loc aflat între actualul Varlaam şi unele sate din judeţul Vrancea.


OCUPAŢII DE BAZĂ ÎN TRECUT ŞI PREZENT

Ocupaţia de bază de acum 100 de ani, în afara exploatării lemnului, era oieritul, fiecare gospodărie având obligatoriu măcar două oi. Atunci, ca şi acum, în luna mai se adunau oile în mai multe turme şi plecau la munte, la 10-30 de kilometri distanţă, spre Covasna şi Vrancea. Tot din oierit s-au ivit anumite sărbători, cum ar fi cea din luna mai, "Înţărcatul mieilor" sau la Sfântul Dumitru, "Răvăşitul oilor", când se împart oile proprietarilor de drept. Apoi la fiecare stână există câte o mică adunare, pentru a măsura laptele şi a şti câtă cantitate de brânză trebuia să ia fiecare, în funcţie de câte oi a avut la stână.

"Mersul la stână este un ritual", ne spune domnul Blidaru, "oamenii se trezesc devreme şi merg la stână, apoi se face o masă mare. La plecare, cei ce au avut oi la stână îşi iau brânza ce li se cuvine pe o lună, două sau cât durează păstoritul. Oierul îşi ia cota parte pentru muncă, în brânză sau bani, iar dacă se întâmplă să se piardă o oaie sau să o mănânce lupul, acesta trebuie să-i aducă proprietarului o dovadă, o ureche de la oaie, cu însemnele specifice fiecărui proprietar în parte".


LEGENDELE BUZĂULUI

Zona Buzăului este plină de legende, cea mai recentă dacă putem spune aşa, fiind cea a lui Nichita Blidaru. Povestea acestuia ne-a fost relatată de Pompiliu Blidaru, unul dintre proprietarii de pensiune din Varlaam.

"Nichita Blidaru era un hoţ din zonă, care se ocupa de furtul cailor. La un moment dat a fost prins de către mocani (comunităţi pastorale autohtone de oieri români, asemănătoare în multe privinţe cu aromânii şi, până nu demult, asociaţi cu transhumanţa) şi a fost obligat să aleagă din două lucruri: ori să sară de pe o stâncă înaltă, ori să fie ucis pe loc. A ales să sară şi nu a murit, ulterior devenind haiduc. După un timp, a fost prins de poteră, legat de un copac şi lăsat să moară de foame. Cea care a ajutat la prinderea lui a fost chiar mama iubitei lui, care nu îl plăcea şi nu vroia ca fiica ei să aibă de-a face cu el".

O altă legendă din Buzău este cea a haiducului local Gheorghelaş, despre care se spunea că "era pregătit la orice moment să-i lovească pe cei care nu arătau că le-ar păsa câtuşi de puţin de cei osândiţi de soartă. Şi mai ales, preocupat ca arendaşii ori ciobanii avuţi şi hapsâni să respecte învoielile cu săteni". ("Educarea generaţiilor viitoare în spiritul dezvoltării durabile" - Antrec Buzău şi Consiliul Judeţean Buzău).

La Varlaam găsim, pe lângă bucatele tradiţionale gustoase şi savuroase, un produs vechi şi nou în acelaşi timp. La sărbătoarea "Înţărcatul mieilor" din acest an, pensiunile din zona Penteleului ne-au prezentat din nou terapia cu zer de Varlaam, care readuce în atenţia turiştilor o veche tradiţie din zonă, cea a băilor cu lapte şi zer. Aşa cum ne-a spus şi Cristina Partal, preşedintele Antrec Buzău, idea nu le-a venit peste noapte. "Pe la 1850 exista deja o staţiune balneară, a doua staţiune ca importanţă din Ţara Românească, aşa cum scrie în dicţionarul lui Basil Iorgulescu." Unul din locurile în care se făcea terapia cu zer a fost "Hanul lui Persescu" (Enache Persescu; han din care astăzi nu a mai rămas nimic) şi unde se făcea cură cu zer, cură cu lapte şi cură cu aer, informaţie confirmată şi de o monografie a lui Gheorghe Petcu. Pavilionul în care se desfăşurau "curele" era vizitat de multe personalităţi ale vremii, printre care scriitorul Alexandru Vlahuţă, scriitorul şi omul politic Alexndru Odobescu. Stânca lui Persescu este singurul lucru care mai stă mărturie a ceea ce a fost acolo.


ZERUL, ALIMENT ŞI TRATAMENT

Pentru că am spus atât de multe despre zer, este cazul să arătăm şi ce înseamnă cura cu zer şi ce o face atât de interesantă şi, sperăm noi, cât mai căutată. Cura cu zer constă în detoxifierea organismului, zerul fiind folosit o dată ca băutură, în combinaţie cu diferite sucuri de fructe sau legume, cum ar fi: merele, fructele de pădure, morcovii, căpşunile, şi încă o dată pentru băi. Poţi întreba orice locuitor al zonei Varlaam la ce este bun zerul şi răspunsul nu va întârzia să apară. Era folosit din bătrâni ca supliment pentru hrana oamenilor şi a animalelor, întăreşte plămânii, dă vigoare trupului şi alungă bolile. De aceea, rareori era aruncat. De asemenea, zerul scade colesterolul, favorizează digestia şi reglează greutatea, mai ales în combinaţie cu sucurile de fructe sau legume. Băile cu zer sunt ideale pentru pielea sensibilă sau uscată, dar şi pentru eliberarea de stres. combinaţia ideală pentru o baie cu zer este cea în care sunt folosite ca ingrediente principale zerul, laptele şi mierea, putându-se adăuga apoi petale de trandafir sau alte flori parfumate sau chiar uleiuri esenţiale, cum ar fi cel de trandafir sau rozmarin. Şi vorbind de gusturi şi arome, trebuie să vă mai spuneam că tot aici, în Buzău, veţi mai găsi cârnaţii de Pleşcoi, babicul, ceapa roşie de apă, ţuica de prună de Varlaam, Tămâioasa de Varlaam, covrigii de Buzău şi, mai ales, brânza de Varlaam.

Celor care încă nu s-au lăsat convinşi de aceste informaţii, le sugerăm să îşi ia câteva zile libere şi să viziteze una dintre pensiunile turistice din Varlaam. Va asigurăm că veţi fi aşteptaţi cu braţele deschise, cu masa întinsă pline de bucate ademenitoare şi frumos mirositoare şi mai ales, de o cadă parfumată plină cu zer tămăduitor.

Fotografii: Alina Ramona Anghel si Cristina Partal(Antrec Buzau)
Aparut in Jurnalul de calatorie/Jurnalul National
http://turism.jurnalul.ro/stire-jurnalul/varlaam-taramul-cu-legende-544028.html

Intarcatul mieilor- Varlaam

Zilele acestea, mai precis la sfarsitul saptamanii, am fost invitata sa particip la Festivalul "Intarcatul mieilor" la Varlaam, Gura Teghii. A fost ceva de vis, dar mai multe informatii dupa ce scriu articolul.