Varlaam, tărâmul cu legende

Am mers de curând într-un loc mirific, unde istoria se întâlneşte cu prezentul şi tradiţia cu modernul. Varlaam, căci despre el este vorba, este un loc plin de verdeaţă, oameni primitori şi gospodari, aflat la 16 kilometri de raul Buzău, la confluenţa a două râuri, Bâsca Mare şi Bâsca Mică, ce se întâlnesc la Stânca lui Nichita Blidaru. Râurile izvorăsc din acelaşi loc, din Munţii Năsăud, din judeţul Vrancea. Bâsca mică e mai firavă şi mai lină, iar Bâsca Mare mai largă şi mai repezită. Drumurile care merg pe lângă cele două râuri se întâlnesc la Comandău, localitate din judeţul Covasna. Este un traseu ce merită parcurs de orice turist ce trece prin Buzău, deoarece drumul nu necesită prea multe reparaţii, deci este mai uşor de "colindat".

Aşa cum am aflat, Varlaamul nu aparţinea la început de comuna Gura Teghii, ci de comuna Goideşti, care este peste dealurile din dreapta râului Siriu spre amonte, de abia în anul 1920 Varlaamul fiind "legat" de Gura Teghii. Denumirea localităţii vine de la Mitropolitul Varlaam, care a fost surghiunit între într-un loc aflat între actualul Varlaam şi unele sate din judeţul Vrancea.


OCUPAŢII DE BAZĂ ÎN TRECUT ŞI PREZENT

Ocupaţia de bază de acum 100 de ani, în afara exploatării lemnului, era oieritul, fiecare gospodărie având obligatoriu măcar două oi. Atunci, ca şi acum, în luna mai se adunau oile în mai multe turme şi plecau la munte, la 10-30 de kilometri distanţă, spre Covasna şi Vrancea. Tot din oierit s-au ivit anumite sărbători, cum ar fi cea din luna mai, "Înţărcatul mieilor" sau la Sfântul Dumitru, "Răvăşitul oilor", când se împart oile proprietarilor de drept. Apoi la fiecare stână există câte o mică adunare, pentru a măsura laptele şi a şti câtă cantitate de brânză trebuia să ia fiecare, în funcţie de câte oi a avut la stână.

"Mersul la stână este un ritual", ne spune domnul Blidaru, "oamenii se trezesc devreme şi merg la stână, apoi se face o masă mare. La plecare, cei ce au avut oi la stână îşi iau brânza ce li se cuvine pe o lună, două sau cât durează păstoritul. Oierul îşi ia cota parte pentru muncă, în brânză sau bani, iar dacă se întâmplă să se piardă o oaie sau să o mănânce lupul, acesta trebuie să-i aducă proprietarului o dovadă, o ureche de la oaie, cu însemnele specifice fiecărui proprietar în parte".


LEGENDELE BUZĂULUI

Zona Buzăului este plină de legende, cea mai recentă dacă putem spune aşa, fiind cea a lui Nichita Blidaru. Povestea acestuia ne-a fost relatată de Pompiliu Blidaru, unul dintre proprietarii de pensiune din Varlaam.

"Nichita Blidaru era un hoţ din zonă, care se ocupa de furtul cailor. La un moment dat a fost prins de către mocani (comunităţi pastorale autohtone de oieri români, asemănătoare în multe privinţe cu aromânii şi, până nu demult, asociaţi cu transhumanţa) şi a fost obligat să aleagă din două lucruri: ori să sară de pe o stâncă înaltă, ori să fie ucis pe loc. A ales să sară şi nu a murit, ulterior devenind haiduc. După un timp, a fost prins de poteră, legat de un copac şi lăsat să moară de foame. Cea care a ajutat la prinderea lui a fost chiar mama iubitei lui, care nu îl plăcea şi nu vroia ca fiica ei să aibă de-a face cu el".

O altă legendă din Buzău este cea a haiducului local Gheorghelaş, despre care se spunea că "era pregătit la orice moment să-i lovească pe cei care nu arătau că le-ar păsa câtuşi de puţin de cei osândiţi de soartă. Şi mai ales, preocupat ca arendaşii ori ciobanii avuţi şi hapsâni să respecte învoielile cu săteni". ("Educarea generaţiilor viitoare în spiritul dezvoltării durabile" - Antrec Buzău şi Consiliul Judeţean Buzău).

La Varlaam găsim, pe lângă bucatele tradiţionale gustoase şi savuroase, un produs vechi şi nou în acelaşi timp. La sărbătoarea "Înţărcatul mieilor" din acest an, pensiunile din zona Penteleului ne-au prezentat din nou terapia cu zer de Varlaam, care readuce în atenţia turiştilor o veche tradiţie din zonă, cea a băilor cu lapte şi zer. Aşa cum ne-a spus şi Cristina Partal, preşedintele Antrec Buzău, idea nu le-a venit peste noapte. "Pe la 1850 exista deja o staţiune balneară, a doua staţiune ca importanţă din Ţara Românească, aşa cum scrie în dicţionarul lui Basil Iorgulescu." Unul din locurile în care se făcea terapia cu zer a fost "Hanul lui Persescu" (Enache Persescu; han din care astăzi nu a mai rămas nimic) şi unde se făcea cură cu zer, cură cu lapte şi cură cu aer, informaţie confirmată şi de o monografie a lui Gheorghe Petcu. Pavilionul în care se desfăşurau "curele" era vizitat de multe personalităţi ale vremii, printre care scriitorul Alexandru Vlahuţă, scriitorul şi omul politic Alexndru Odobescu. Stânca lui Persescu este singurul lucru care mai stă mărturie a ceea ce a fost acolo.


ZERUL, ALIMENT ŞI TRATAMENT

Pentru că am spus atât de multe despre zer, este cazul să arătăm şi ce înseamnă cura cu zer şi ce o face atât de interesantă şi, sperăm noi, cât mai căutată. Cura cu zer constă în detoxifierea organismului, zerul fiind folosit o dată ca băutură, în combinaţie cu diferite sucuri de fructe sau legume, cum ar fi: merele, fructele de pădure, morcovii, căpşunile, şi încă o dată pentru băi. Poţi întreba orice locuitor al zonei Varlaam la ce este bun zerul şi răspunsul nu va întârzia să apară. Era folosit din bătrâni ca supliment pentru hrana oamenilor şi a animalelor, întăreşte plămânii, dă vigoare trupului şi alungă bolile. De aceea, rareori era aruncat. De asemenea, zerul scade colesterolul, favorizează digestia şi reglează greutatea, mai ales în combinaţie cu sucurile de fructe sau legume. Băile cu zer sunt ideale pentru pielea sensibilă sau uscată, dar şi pentru eliberarea de stres. combinaţia ideală pentru o baie cu zer este cea în care sunt folosite ca ingrediente principale zerul, laptele şi mierea, putându-se adăuga apoi petale de trandafir sau alte flori parfumate sau chiar uleiuri esenţiale, cum ar fi cel de trandafir sau rozmarin. Şi vorbind de gusturi şi arome, trebuie să vă mai spuneam că tot aici, în Buzău, veţi mai găsi cârnaţii de Pleşcoi, babicul, ceapa roşie de apă, ţuica de prună de Varlaam, Tămâioasa de Varlaam, covrigii de Buzău şi, mai ales, brânza de Varlaam.

Celor care încă nu s-au lăsat convinşi de aceste informaţii, le sugerăm să îşi ia câteva zile libere şi să viziteze una dintre pensiunile turistice din Varlaam. Va asigurăm că veţi fi aşteptaţi cu braţele deschise, cu masa întinsă pline de bucate ademenitoare şi frumos mirositoare şi mai ales, de o cadă parfumată plină cu zer tămăduitor.

Fotografii: Alina Ramona Anghel si Cristina Partal(Antrec Buzau)
Aparut in Jurnalul de calatorie/Jurnalul National
http://turism.jurnalul.ro/stire-jurnalul/varlaam-taramul-cu-legende-544028.html