Încă "încartiruit" la ţară, mă gândeam că nu o să mai am ce face. Deja mă plictisisem de aceleaşi rânduri de roşii care se împuţinau pe zi ce trece. Nu de alta, dar nu ştiu cum reuşesc şi mereu mă "las agăţat" de câte o gogonea sau două. Bineînţeles că încerc să fiu băiat de treabă şi să le pun la locul lor după ce le-am verificat dacă sunt acre sau nu, dar nu le pot lipi indiferent cât aş încerca. Se încruntă bunica şi bunicul când mă surprind... dar sincer, nu am nici o vină, ele au vrut să vină la mine!
Cu verişorii deja m-am obişnuit şi oricât aş vrea să mă joc cu ei, când vine ora 10, deja o tulesc acasă. Au datoria de a scrie în fiecare zi două-trei pagini de caiet pentru şcoală. Deh, temă de vacanţă. Oare eu mai am mult până atunci?
Într-o dimineaţă m-am trezit auzind nişte zgomote suspecte. Ridic capul... mami se prefăcea că doarme, cu ochii acoperiţi de-o mână. O trag puţin de păr, dar nu se mişcă nici un pic. Trag mai tare şi... mă trezesc luat în braţe şi pupat pe ambii obrăjori. Ne schimbăm de pijămăluţe şi ieşim afară, curioşi să descoperim ce anume producea zgomotele acelea ciudate.
Şi... iaca. Bunicul fusese cu noapte în cap la târg şi cumpărase nişte puişori. Unii mai mici, alţii mai mari, dar toţi plini de voioşie. Se alergau prin curte care pe care, ne-ţinând cont că eram pe acolo. Nu vă închipuiţi ce bucurie pe mine când am văzut că de acum o să am parteneri de joacă. Ce maşinuţe sau camioane, ce mingii sau lopăţici... Am început să alerg după ei prin curte, încercând să prind măcar unul. Să-l iau în braţe şi să-l mângâi, să văd de aproape cum arată şi dacă pot să-i dau eu de mâncare. În goana noastră, recunosc că am vărsat apa şi mâncarea pe care de abia le pusese bunicul... nemaizicând de castraveţii care zburau ici şi colo după ce loveam aracii cu băţul de parcă am fi fost la război.
Până la urmă au biruit puii, eu fiind pedepsit şi băgat în casă. Am plâns şi iar am plâns, dar nu am înduplecat pe nimeni să mă lase afară. Aşa că m-am gândit să fac ceva de mâncare. După supa de acum câteva zile, fiind sfârşit de săptămână, m-am gândit c-ar merge ceva dulce. Ajutat de buni, am început să caut ingrediente şi ne-am apucat să preparăm biscuiţi. Am pus într-un lighean făină, zahăr, sare (ca să dea puţin gust biscuiţilor) şi, când nu se uita mami, am pus şi nişte seminţe dintr-o pungă. Nu ştiu ce erau, dar le-am acoperit repede ca să nu fie descoperite. Apoi am pus restul de ingrediente şi am început să frământ. Uşor la început, dar mai apoi m-a ajutat bunica, căci se învârtoşase aluatul şi-mi ţinea mânuţele captive. Ce parşiv! Auzi la el, să ţii captiv un Bebe Chef! Dar l-am dovedit noi repede. L-am pus pe un tocător şi l-am întins cu un sucitor, să-i arătăm noi cine comandă. Apoi, ca să-i închidem gura, l-am decupat rondele mici, rondele mari. Le-am pus într-o tavă şi, cu toată împotrivirea lor, le-am introdus în cuptorul încins. N-a trecut mult timp şi biscuiţii erau gata. Se roşiseră la faţă şi din loc în loc aveau câte-un pistrui. De unde atâţia pistrui, presimt c-o să întrebaţi. Păi... seminţele de le-am pus fără ştirea bunicii, sau aţi uitat?? Au gustat toţi din biscuiţi, mai întâi privind suspect, apoi declarând cu mulţumire că n-au gustat niciodată ceva atât de bun. S-a lămurit misterul seminţelor şi am fost felicitat pentru reuşită. Tiptil, tiptil, am ieşit din casă şi le-am oferit câţiva biscuiţi şi noilor mei prieteni, care de data aceasta n-au mai fugit, ci, dimpotrivă, m-au înconjurat piuind de zor şi mai cerând câte o bucăţică.
Biscuiţi cu chimen
Ingrediente: 250 g făină, 50 g zahăr brun, 30 g zahăr alb, o lămâie, o linguriţă cu seminţe de chimen, 150 g unt, jumătate de linguriţă cu praf de copt, un vârf de linguriţă cu sare, două pliculeţe zahăr vanilinat.
Într-un bol se amestecă făina cu praful de copt, zahărul brun, zahărul alb şi sarea. Se adaugă coaja rasă de lămâie şi seminţele de chimen întregi şi se amestecă. Se adaugă untul moale şi sucul de lămâie, se frământă până se obţine un aluat potrivit de tare, apoi se înfăşoară cu folie alimentară şi se introduce la rece 15 minute. Se întinde o foaie potrivit de groasă, se taie rondele cu un pahar sau o cană mai mare şi se aşază pe o tavă tapetată cu hârtie de copt. Se introduc în cuptorul încins şi se coc la foc mediu circa 10 minute.
De data aceasta, buni m-a lăsat pe mine să vă dau un sfat, dacă tot am dovedit că sunt priceput ca Bebe Chef. Ca să păstraţi biscuiţii mai mult timp, îi puneţi într-o cutie de plastic sau de metal şi îi ţineţi în frigier chiar şi până la o lună. Asta... desigur, dacă apucă atât şi nu-i mâncaţi înainte. Singuri sau cu prietenii voştri. Poftă bună!
Autor articol: Andu/ Bebe Chef
Articol aparut in Jurnalul National
http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/andu-gateste-biscuiti-cu-chimen-550845.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu