vineri, 10 decembrie 2010

Secrete de maestru/ Master secret















Dacă ai poftă de o friptură bună de vită, ai de ales între a-ţi prepara una acasă, cu ingredientele pe care le preferi, sau a merge la un restaurant. Dacă ai ales ultima variantă, cu siguranţă ai ajuns la Osho, prima măcelărie restaurant din ţară care foloseşte materia primă – carnea de vită – exclusiv de la ferme din ţara noastră, unde vacile sunt crescute numai cu hrană na­turală. Măcelăria oferă clienţilor, pe lângă specialităţile pe care le pot servi în restaurant, şi posibilitatea achiziţionării acestora şi prepararea lor în bucătăria proprie.

Pe lângă carnea şi specialităţile din carne de vită, măcelăria pune la dispoziţia doritorilor brânzeturi maturate, vinuri, bere sau şampanie. Acestea, pe lângă ajutorul oferit de o întreagă echipă de bucătari, măcelari şi ospătari, care vă stau la dispoziţie din momentul în care aţi intrat şi până aţi ieşit din locaţie.
În apropierea treptelor măcelăriei te întâmpină, parcă zâmbind, o vacă din plastic pe care a fost desenată cu atenţie o „hartă” a ceea ce va deveni masa ta. Că alegi un T-bone, chuck, short ribs sau sirloin, o friptură Ribeye, Delmonico sau New York, toate sunt pregătite cu atenţie de bucătarii români şi doar cu ingrediente naturale.

De altfel, cele mai folosite condimente aici sunt sarea şi piperul, deoarece, aşa cum ne-a spus patronul localului, Bora Cokyapici, cu cât foloseşti mai puţine ingrediente, cu atât vei avea o friptură suculentă, ce şi-a păstrat gustul ori­ginal. De unde i-a venit proprietarului ideea de a deschide o măcelărie restaurant? „ Am câţiva prieteni care deţineau un restaurant ce avea măcelăria în interiorul lui şi mi s-a părut interesant, aşa că am hotărât să fac şi eu acelaşi lucru.” Nu vă aşteptaţi să găsiţi multă mâncare preparată aici, căci la bază este măcelăria şi nu restaurantul. Deşi este de origine turcă, patronul mărturiseşte că nu a avut prea mult contact cu gastronomia turcească, fiind crescut în America. De aceea, după cum ne-a declarat, „nici nu veţi găsi în acest restaurant mâncare cu specific turcesc sau românesc”.

Despre măcelarii români ne spune că au o mică problemă şi anume: „Materia primă este de foarte bună calitate, dar ei nu ştiu cum să o taie, şi de cele mai multe ori strică produsul”.

Condimente sănătoase

Se spune că în lume există trei tipuri de bucătării, cea turcească, chinezească şi cea franţuzească, aşa că l-am întrebat cum crede că a ajuns bucătăria turcească să aibă această reputaţie? „Probabil din cauza ingredientelor, care întotdeauna sunt proaspete, mâncărurile preparate din ele fiind foarte variate, dar şi foarte sănătoase”, spune Bora Cokyapici. „Restaurantul turcesc sau mâncarea turcească nu înseamnă doar kebabul, înseamnă multe legume gătite în mai multe feluri şi carne de vită, bineînţeles.” Pentru că eram curioasă totuşi de moştenirea lui turcească, l-am întrebat care dintre reţetele turceşti îi plac cel mai mult. Mi-a răspuns râzând că, în general, îi plac salata de vinete, kozlenmis patlican tava sau vinete prăjite cu carne de vită tocată.
Pentru familie găteşte multe salate, salată din roşii, castraveţi, pătrunjel, mentă, ulei de măsline şi câteodată brânză şi preparate din carne de vită.

Dorind să dau un mic ajutor cititorilor, l-am întrebat ce reţete ar recomanda cumpărătorilor amatori de produse din carne de vită? „Depinde”, îmi răspunde, „dacă au un cuptor foarte bun în casă, avem fileuri de vacă sau miel, cotlete de miel, cotlete de vită. Din acestea se pot pregăti mâncăruri foarte gustoase.”
Pentru că ne-a spus că găteşte destul de mult, l-am ru­gat să ne dezvăluie câteva dintre secretele sale profesio­nale: „Câ­teva secrete profesionale? (râde)... În primul rând să nu gă­tească niciodată carnea în ulei de măsline şi să aibă grijă când o prepară, căci, de obicei, românii o ard prea tare şi fo­lo­sesc prea multă grăsime, mici sau sarma­le, de exemplu. Atunci când pregătesc o friptură, să nu folo­sească însă condimente care să-i schimbe gustul şi aici un bun exemplu ar fi muştarul sau ierburile foarte aromate.”

Dacă veţi urma sau nu sfatul unui profesionist care se ocupă cu această meserie de 25 de ani, este alegerea dumneavoastră. Noi cu siguranţă vom încerca şi sperăm să obţinem mâncăruri la fel sau aproape la fel de gustoase ca la Osho.

Autor articol: Alina-Ramona Anghel/Redactor Jurnalul National
Autor fotografie: Victor Stroe/Jurnalul foto/ Jurnalul National
Articol publicat in Jurnalul National
http://www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/secrete-de-maestru-562144.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu