sâmbătă, 27 februarie 2010

Melanjul culturilor gastronomice




































Melanjul culturilor gastronomice

Canada este locul în care mulţi oameni au simţit că este casa lor, că îşi pot întemeia o familie, că pot avea o viaţă palpitantă şi prieteni cu duiumul. Astfel, aici se întâlnesc naţii de religii diferite şi asta se reflectă mai ales în gastronomie.

De când Canada a fost colonizată de Marea Britanie şi Franţa, gastronomia s-a împărţit între aceste ţări, fiecare regiune canadiană având specialiţăţile şi stilul ei de a găti. Bucătăria canadiană din partea engleză este apropiată mai mult de bucătăria britanică şi cea americană, în timp ce bucătăria canadiană din partea franceză (Quebec) este apropiată mai mult de bucătăria franţuzească. Indiferent de tipul sau stilul de gătit adoptat în bucătărie, baza acestora o constituie ingredientele proaspete, dar şi conservele.

De asemenea, de larg consum sunt alimentele coapte şi vânatul. Găsim aici şi Doukhobors, sau bucătăria vegetariană rusă, dar şi cea canadiano-chineză regăsită în multe locuri în Canada, precum şi bucătăria tradiţională canadiană din regiunea arctică şi Teritoriile canadiene. Bazate mai mult pe vânat, reţetele se pregătesc conform tradiţiei inuite şi a tradiţiilor primilor colonişti. În unele provincii, cum ar fi Newfoundland, Nova Scotia, Prince Edward Island şi New Brunswick, reţetele aparţin bucătăriei irlandeze şi britanice, fiind preferate cele cu ingrediente cum ar fi peşte sărat, vită şi porc.

REŢETE TRADIŢIONALE CANADIENE

Câteva dintre reţetele tradiţionale canadiene includ brânzeturile, afinele sălbatice şi fructele de pădure Saskatoon, midii, carne de caribu şi bizon, somon şi orez sălbatic. Preferate mai sunt şi fiddleheads (vârfurile încolăcite ale unei ferigi comestibile), siropul de arţar, dar şi produse alcoolice locale: bere, vin şi vin îngheţat (din struguri care au fost lăsaţi să îngheţe şi din care se obţine un vin mai concentrat şi mai dulce decât cel obişnuit).

Nova Scotia este faimoasă pentru calitatea excelentă a produselor marine, cum ar fi homari, scoici, macrou afumat şi stridii. Partea franceză a provinciei Quebec are o largă gamă de produse care includ raţă din Lacul Brome, mere din regiunea Rougemont, oţet de cidru, sirop de arţar din producţia locală, creveţi Matane (din partea estică a Canadei), miere, somon şi brânzeturi.

Amintind de brânzeturi, trebuie menţionat că în Quebec, dar şi în restul Canadei se produce o serie de brânzeturi foarte fine, cum ar fi Camembert, Brie, Cheddar, Ermite, Cabriole, Mamirolle, dar şi Le Metis, Le Pied-De-Vent, Le Bleu de la Montonničre. Ontario este renumit pentru vinurile sale, siropul de arţar, fructe şi bacon. Un mic dejun specific Canadei este Lumberjack's Breakfast, compus din mai multe ouă, şuncă, bacon, cârnaţi şi clătite mari.

Jigg's Dinner este o cină tradiţională canadiană, regăsită în Newfoundland şi compusă din carne de vită sărată, varză gătită, cartofi fierţi, morcovi, napi şi budincă de mazăre.

Avocado umplut cu mere şi sirop de arţar

Ingrediente: două bucăţi de avocado bine coapte, două mere, o lingură cu muştar Dijon, 4 linguri cu sirop de arţar, două linguri cu ulei de măsline, o linguriţă cu suc de lămâie, o linguriţă cu suc de limetă, o linguriţă cu oţet din sirop de arţar (sau oţet de mere), pătrunjel.
Preparare: Fructul de avocado se spală, se şterge cu un şervet şi se taie în jumătăţi. Se îndepărtează sâmburele, se scoate miezul de la fiecare jumătate, având grijă să nu se rupă coaja, iar acest miez se taie bucăţele subţiri. Se stropesc cu sucul de lămâie şi cu sucul de limetă şi se amestecă uşor. Merele se taie bucăţele subţiri şi se pun peste avocado. Se adaugă muştarul, oţetul, siropul de arţar şi uleiul de măsline. Se amestecă totul bine, pentru ca să se omogenizeze ingredientele. Se umplu cojile de avocado cu această compoziţie, se presară cu pătrunjel proaspăt tocat şi se servesc imediat, pentru ca să nu se oxideze. Se poate aroma şi cu puţină coajă rasă de lămâie şi de limetă.


Supă de dovleac cu crutoane şi zahăr de arţar

Ingrediente: un kilogram dovleac de plăcintă, o ceapă mijlocie, un dovlecel, 50 g unt, doi litri supă din carne de pasăre, 50 ml sirop de arţar, 4 gălbenuşuri, 100 ml smântână, o lingură cu zahăr de arţar, sare, piper, crutoane.
Preparare: Se încinge jumătate din cantitatea de unt într-o cratiţă, se adaugă dovleacul, dovlecelul, ceapa apoi tocaţi mărunt. Se călesc până încep să se înmoaie puţin, se condimentează şi se pun într-o oală. Se acoperă cu supa de carne, se fierb 30 de minute la foc mediu, apoi se pasează. Într-un bol se amestecă gălbenuşurile cu smântâna şi siropul de arţar, se toarnă peste piureul de legume şi se amestecă. Se pun din nou în oală şi se mai ţin pe foc cinci minute. Restul de unt se topeşte, se pun crutoanele şi zahărul de arţar, se prăjesc la foc mic şi se aşază într-un bol. Se toarnă supa în castronele, se presară crutoanele şi se serveşte imediat.


Cotlete de porc cu mere şi arţar

Ingrediente: 6 cotlete de porc, 25 g unt, 40 g zahăr de arţar, o ceapă, un măr, 125 ml suc de mere, o lingură cu muştar Dijon, jumătate de linguriţă cu tarhon, sare, piper.
Preparare: Se curăţă surplusul de grăsime de pe cotlete şi se pun pe o farfurie. Se încinge untul cu zahărul într-o tigaie, se pun cotletele şi se prăjesc uşor câte două minute pe fiecare parte. Se scot din cratiţă, se condimentează şi se pun într-o tavă de cuptor. În aceeaşi cratiţă se pune ceapa curăţată de foi şi tăiată peştişori. Se căleşte un minut, apoi se aşază peste cotletele de porc împreună cu mărul curăţat de coajă şi tăiat felii. Peste sosul rămas în cratiţă se adaugă sucul de mere, tarhonul şi muştarul Dijon. Se amestecă pentru a se omogeniza, apoi se toarnă peste cotlete. Se acoperă tava cu folie de aluminiu fără să se închidă de tot şi se coc la foc mediu circa 45 de minute sau mai mult, în funcţie de gustul fiecăruia.

Aparut in http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-geografii-culinare/melanjul-culturilor-gastronomice-536785.html

Autor : Alina-Ramona Anghel
Design : Andreea Aron
Fotografii: Victor Stroe

Siropul de arţar
















































Siropul de arţar

Că este adăugat într-o tocăniţă sau peste o friptură ori folosit la lichiorurile aperitive, turnat cu generozitate peste clătite, gofre sau îngheţată, siropul de arţar este cel mai folosit ingredient din bucătăria canadiană.

Descoperit de triburile ameridiene cu mult înaintea coloniştilor americani, siropul a devenit parte din identitatea Canadei. De altfel, frunza de arţar este folosită ca simbol al Canadei încă din secolul al XVIII-lea, fiind prezentă pe steagul ţării şi pe monede.

O LEGENDĂ

Una dintre legende spune că siropul de arţar ar fi fost descoperit de un şef iroquis (triburi de indieni atestate documentar că ar fi trăit aici în urmă cu 8 milenii - n.n.) pe nume Woksis. Întors să-şi recupereze toporul tomahawk pe care îl înfipsese în trunchiul unui copac, acesta nu a dat atenţie lichidului incolor ce a început să curgă după ce a scos toporul.

Din întâmplare, la poalele copacului era pus un vas din scoarţă de mesteacăn şi, astfel, picătură cu picătură "apa de arţar" a umplut bolul. A doua zi, soţia lui Woksis a observat că vasul este plin. Gândindu-se că este apă, aceasta a folosit conţinutul pentru a pregăti soţului său o tocăniţă. Întors acasă, Woksis a mâncat din tocăniţă şi i-a spus soţiei că tocana este dulce, dar delicioasă. Mirată, soţia a gustat din tocăniţă şi i-a dat dreptate. Descoperit printr-o întâmplare, siropul de arţar este ingredientul ce aduce bucurie papilelor gustative şi fericire pe chipul oamenilor din lumea întreagă.

Clătite cu sirop de arţar şi whisky

Ingrediente pentru 10 clătite: 250 g făină, 75 g zahăr tos, două ouă, 200 ml lapte dulce, două pliculeţe zahăr vanilinat, un pliculeţ praf de copt, 50 ml ulei de floarea-soarelui, ulei pentru prăjit, 150 ml sirop de arţar, 30 ml whisky, puţină sare.
Preparare: Se amestecă într-un bol ouăle cu sarea, zahărul tos, zahărul vanilinat şi laptele dulce rece. Se adaugă praful de copt amestecat cu făina, cei 50 ml de ulei şi se amestecă Până se omogenizează ingredientele. Se încinge o tigaie, se unge cu ulei, se ia compoziţie cu o lingură şi se toarnă grămăjoare mici. Se lasă până încep să se formeze bule mici de aer la suprafaţă, se întorc cu o paletă şi se mai lasă două minute. Se scot pe o farfurie, se toarnă deasupra siropul de arţar amestecat cu whisky şi se servesc imediat.

Coadă de castor

Ingrediente: 125 ml apă, 250 ml lapte dulce, 80 g zahăr tos, două ouă, 80 ml ulei de floarea soarelui, 1.250 g făină, 25 g drojdie, o linguriţă cu sare, o linguriţă cu vanilie sau două pliculeţe de zahăr vanilinat), zahăr pudră, scorţişoară, ulei pentru prăjit.
Preparare: Într-un bol se dizolvă drojdia împreună cu puţin zahăr tos şi apă caldă. Se lasă să stea zece minute, se adaugă laptele călduţ, restul de zahăr tos, sarea, uleiul de floarea-soarelui, vanilia şi ouăle. Se amestecă, se adaugă făina şi se frământă până se obţine un aluat elastic, nelipicios.
Se lasă la crescut 30-40 de minute, se rup bucăţi din aluat de mărimea unei mingi de golf şi li se dă formă de coadă de castor. Se lasă să crească puţin, se prăjesc în ulei încins şi se scot cu o spumieră pe un şervet absorbant. Pe un platou se amestecă zahăr pudră şi scorţişoară, se trec gogoşile prin amestec şi se servesc imediat.


Aparut in
http://bucatarie.jurnalul.ro/stire-caiet-de-retete/siropul-de-artar-536786.html

Autor: Alina-Ramona Anghel
Design: Andreea Aron
Fotografii: Victor Stroe

sâmbătă, 13 februarie 2010

Nickelback

Daca tot sunt centrata pe muzica zilele astea, iata inca o melodie. Imi plac Nickelback de cand ma stiu. Bine...e cam mult spus asa. De cand am auzit prima data o melodie a lor. Cred ca era compusa pentru un film....Spiderman sau ceva de genul. Atunci mi s-au deschis gusturile spre mai multe genuri de muzica. Desi nu ii ascult tot timpul si doar cand nu sunt cu nimeni in camera, din cand in cand imi place sa ma "destrabalez" putin. Asa ca...ascult muzica ce altora nu le place :D.

Because i'm are centered on music these days, here's another song. I like Nickelback since I know. Well ... it's not so much say so. Since I heard for the first time a song of their own. I think it was composed for a movie .... Spiderman or something. Then It opened my taste to several genres of music. Although not listening all the time and only when i'm not with anyone in the room, from time to time I like "wanton" a little bit. So ...i'm listen the music that others do not like: D.


Nickelback-HERO



Nickelback - Rockstar



Nickelback Savin' Me

Muzica pentru nepotel /Music for my little nephew

Ce-i de facut cand ai un nepotel cu mania muzicii? Cauti ce-i place. Si lui ii place melodia din reclama de la orange rulata de sarbatorile de iarna. Mama...cat am mai cautat melodia asta...Nu stia nimeni cine o canta, daca se poate lua de pe net...nimic. Pana la urma am avut norocul sa dau peste ea pe un site si apoi, descoperind cine o canta, am cautat...tot pe youtube, normal. Nu cred ca este alt loc (cel putin eu nu cunosc) unde sa se gaseasca aproape toate melodiile pe care la cauti. Asa am putut sa-l multumesc pe Andu si sa-i fac ziua mai frumoasa. Ce nu faci pentru cei dragi, nu? Enjoy it!

What you can do when you have an little nephew with music mania? Looking for what he liked. And he like the song from the Orange comercial who run in winter holidays. Mom ... how manny time I searched for this song ... I didnt knew who sings it, if i can take it from the net ... nothing. Eventually I was lucky to come across it on a website and then discover who sings it, I searched on youtube ... of course. I do not think that is a different place (at least I do not know) where to find almost all the songs you look. So I could make Andu happy and make him a more beautiful day. What you do for your loved ones, right? Enjoy it!


JONA LEWIE - STOP THE CAVALRY

vineri, 12 februarie 2010

Ritmuri turcesti/ Turkish rythms

Zilele trecute tot butonam tastatura in cautare de diverse si am intrat si pe youtube. Din "floare in floare" am dat peste o melodie mai antrenanta. Nu prea imi plac melodiile lente...desi mai ascult din cand in cand, cand sunt trista sau prea obosita (cred ca nu sunt singura). Nu stiu daca "gena" de roman se face vinovata de placerea mea vizavi de ascultarea melodiilor pe care poti dansa pana iti rupi pantofii-sandalele-papucii-opincile. Dar imi plac. Melodia aceasta imi aduce aminte de anii liceului, cand incepusera sa apara si la noi casetele cu muzica greceasca. Tin minte petrecerile pe care le dadeam si unde, din zece melodii puse sa ruleze, cel putin 3 erau grecesti. Daca mai erau si de "dansat pe masa", era si mai bine. Deliciul "publicului" era asigurat. Pana cand voi reusi sa gasesc acele melodii, va prezint o alta, la fel de interesanta. Sper sa va placa.

The othe days i loking for different things and i went on youtube. From flower to flower i found a song...a little more entertaining. I dont like slow songs so much... listen though occasionally, when I'm sad or too tired (I think not only). Do not know if "the romanian gene" is guilty for my pleasure of hearing the songs across the dance can break your shoes-sandals-slippers- traditional sandals. But I like. This song reminds me of high school years, when begun to emerge and new boxes with Greek music. I remember the party that we make and where, in ten songs made to run at least 3 were Greek. If there were and dance on the table ", was even better. Delicious "public" was assured. Until you able to find that songs, I present another one, equally interesting. I hope you will like.

luni, 8 februarie 2010

Ritmurile Eladei/ Hellas rhytms

Primul meu impuls atunci cand am aflat ca o sa ma duc in Grecia acum cativa ani, a fost sa caut muzica. Nu stiu de ce. Nu ma interesa pozitia geografica, clima, gastronomia sau mai stiu eu ce. Nu. Muzica. De ce, nu as sti sa va spun. Cautand printre artisti, am dat peste EL. Giannis Ploutarxos. Cred ca pana acum nici un artist nu a reusit sa-mi provoace atata placere ascultand o melodie. (stiam eu ca va ganditi la prostii). Au trecut...cred ca 3 sau 4 ani de atunci (sper sa nu ma insel prea tare) si eu tot pe el in ascult. De ce? Pentru ca are un tibru vocal foarte placut si e ceva diferit fata de ce ascultasem eu pana atunci. Aici aveti doar cateva mostre a ceea ce poate insemna un artist adevarat, un om ce aduce tristete dar si bucurie in sufletele oamenilor prin muzica pe care o canta.
Sper sa va placa la fel de mult cat imi place si mie.

My first impulse when I find that I will go to Greece a few years ago, was to look for music. Do not know why. Not interested geographical position, climate, cuisine or what not. No. Music. Why I do not know to say. Looking among artists, I find him. Giannis Ploutarxos. I think any artist so far failed to cause me so much pleasure listening to a song. (I knew you think of the crap). Past ... I think 3 or 4 years since then (I hope I'm not mistaken too much) and I keep him in listening. Why? Because has a very nice voice timber and is something different from what I hear before. Here you have only a few samples of what it can mean a real artist, a man who brings sadness but also joy in people's hearts through music he sing.
I hope you'll enjoy as much as I like, too.


Giannis Ploutarxos - Poio Stoma Kaiei Tora Ta Xeili Soy




Giannis Ploutarxos - An thumitheis to oneiro mou



Giannis Ploutarxos - Mhpos Soy Zhthsa Polla

Un artist aparte/ A special artist

Multi cred ca stilul muzicii pe care o ascultam ne defineste (cel putin cativa pe care ii cunosc eu). Nu stiu daca este asa. Mie de exemplu, pe langa multi alti artisti imi place si Azis. Este un cantaret din Bulgaria si canta...manele. Nu va ganditi ca in melodiile lui urla la luna precum " marii" nostri cantareti de manele. Nu, are un stil aparte. Recunosc ca nu inteleg o boaba din ce zice, dar imi place vocea lui si de ce nu, machiajul. In unele videoclipuri e un pic deplasat (chiar prea mult), dar in altele, cred ca face geloase multe femei. Nu ma intereseaza orientarea lui sexuala ( e o intreaga poveste si te ia durerea de cap sa o urmaresti cap coada) ci doar muzica. Oricum, este un cantaret ce a urcat mult pe scara muzicala si cea a videoclipurilor (daca o exista una). De obicei urmaresc o data un videoclip de-al lui apoi decat il ascult si-mi vad de treaba. Si trebuie sa spun ca am o viteza la scris...ceva de speriat. La mine functioneaza ...la altii...nu ma bag. Nu trebuie sa fim homofobi ci doar sa vedem omul din spatele mastii pe care o poarta.
Sper sa va placa si voua.

Many believe that style of music we listen defines us (at least a few that I know myself). I do not know if so. Me, for example, besides many other artists I like Azis. He is a bulgarian singer and sings ... chalga( or popular folks…). Do not think that's howl at the moon in songs such as our "great" chalga singers. He had a special style. I admit that I do not understand a word of what he says, but I like his voice and why not, make-up. In some videos is a little moved (even too much), but in others, I think he make many women jealous. I’m not interested about his sexual orientation (the whole story is a headache and take you to a watch head tail) but music. However, is a singer that go up on the musical scale and of the video scale (if is one). Usually follow once a video of him then just listen and go to work. And I must say that I have a writing speed ... something scary. For me work ... to others ... is not my bussines. We should not be homophobia but to see the man behind the mask they wear.
I hope you will like you too.



Azis - Teb obicham




Azis - Bivshi